2 Players

Capitolul 27: Welcome home party

Amanda P.O.V.

Vis sau realitate? Cam așa s-a rezumat viața mea în ultimul timp. Nu pot să disting realitatea de vise. Lumea reală pare un coșmar, iar visele mele alături de Chris par realitatea. De fiecare dată când încercam să deschid ochii, o forță exterioară mă împingea înapoi în tărâmul viselor, parcă considerând că nu sunt demnă sau pregătită să înfrunt cruda realitate. Însă, de data asta am reușit să mă lupt cu oboseala care mă obliga să dorm. Am deschis ochii greoi, pleoapele mele căzând de câteva ori înainte să pot deschide ochii. Tavanul alb a fost primul lucru pe care l-am văzut. Mirosul stătut al aerului, împletit cu parfumul puternic al florilor mi-a adus aminte că sunt la spital. Mi-am mutat privirea spre dreapta, unde am întâlnit privirea caldă a tatei.

-Hey, scumpo! Cum te mai simți?

Am vrut să îi răspund, însă tot ce am reușit să fac a fost să scot niște mârâietuli. Pur și simplu gâtul meu refuza să coopereze, o durere insuportabilă instalându-se în gâtul meu. Mi-am mișcat cu greu mâna până la gât, apăsând cu arătătorul pe gât. Tata a înțeles și a ieșit pe ușă. Câteva secunde mai târziu, s-a întors cu o asistentă trecută de 30 de ani care îi tot arunca priviri cu subînțeles. Îmi venea să îmi dau ochii peste cap. Adică, știu că tata e arătos, dar ar putea să agațe femei când nu sunt în preajma mea. Asistenta a venit spre mine cu o cană cu apă cu gheață și un pahar de sticlă. Cred că tata a avut o anumită contribuție, având în vedere preferința mea privind apa. Toate acele veri când l-am bătut la cap cu apa cu gheață și-au pus amprenta asupra lui. Felul în care asistenta își mișca șoldurile era total grețos. Am analizat-o mai bine și am realizat că era total neplăcută aspectului: acea fața plină de coșuri și pistrui, acel nas cârn, acel creion verde de la ochi, acel păr nespălat, acel decolteu care era prea mare pentru cineva care nu are ce arată și acele unghii false roșu țipător nu făceau o primă impresie prea bună. M-am uitat la tata, care era în spatele ei, uitându-se amuzat la femeia care striga după atenție. Mi-a surprins privirea și mi-a făcut cu ochiul, zâmbind drăcește. Cred că mai aveam puțin și începeam să râd. În acel moment fața tatei era cel mai amuzant lucru pe care l-am văzut în ultimul timp. Asistenta a pus cana cu apă pe noptieră, aplecându-se ostentativ. Mi-am abținut chicotitul și m-am ridicat în fund, ținându-mă de abdomen, ceva înțepădându-mă dureros acolo. Apoi mi-am amintit. De aceea chestie. De acel parazit. Zâmbetul mi-a pierit. Văzând privirea îngrijorată a tatei, am inventat un zâmbet liniștitor, plin de o falsă stare de bine. Nancy Asistenta mi-a întins un pahar cu apă pe care l-am băut pe nerăsuflate. Înainte de a ieși pe ușă și-a trecut arătătorul peste pectoralii tatălui meu, acesta privind-o cu un aer amuzat. Imediat după ce i-a trimis o bezea, asistenta a ieșit din salon, închizând ușa după ea. Moment în care tatăl meu și cu mine am început să râdem cu poftă. Eu am fost nevoită să mă opresc după câteva secunde, însă încă mai zâmbeam până la urechi. Tata era chiar într-o stare foarte bună, deoarece râdea ținându-se de abdomen. Acea ochii închiși și râdea cu poftă, așa cum nu l-am mai văzut de mult.

-Săraca femeie, am spus eu fiindu-mi milă de ea. Disperată după atenție.

Dădeam din cap, rânjind. Tata avea un zâmbet enorm pe față, radiind de fericire.

-Ar trebui să o scot la întâlnire, ce zici? m-a întrebat el dând din sprâncene rapid, rânjind în același timp. Arată ca un mic drăcușor. Acum știu de la cine am moștenit asta.

-Tată...am spus eu lungind ultima vocală pentru efect.

-Ce? Promit că o să îmi pun o cameră ascunsă în buzunar ca să ne putem distra mai târziu.

M-am uitat la el cu o privire gen "Fii serios!" . Tata a dat înapoi, ridicându-și mâinile defensiv.

-Bine, bine! Nu e nevoie să te uiți la mine așa. Am prins ideea.