2 Players

Capitolul 25: Răzbunare, dulce răzbunare

Amanda P.O.V.

Îl văd pe Chris în fața mea și stau cu pistolul ca în filmele cu spioni. Aștept să văd ce urmează să se întâmple, când o cineva îmi pune o mână pe gură și îmi lipsește țeava unui pistol de tâmplă. Rămân blocată și fac tot ceea ce vrea acea persoană, nedorind să ajung printre îngeri prea curând. Mai degrabă printre diavoli, aș spune eu! a intervenit subconștientul, după o lungă perioadă de tăcere. Respirația celui care mă amenința era mentolată, având o aroma plăcută de gumă. Viața ta e la un pas de moarte și tu te gândești la respirația celui care îți lipește pistolul de tâmplă? Ce ai căpșorul tău blond? a întrebat subconștientul. I-am dat dreptate și m-am concentrat pe identificarea persoanei care mă ținea ostatică în brațele ei. Mâini subțiri, corp firav și o înălțime media. Jessica! Presupunerile mi-au  fost confirmate de vocea ei care mi-a șoptit la ureche ademeninţător:

- Dacă miști până și un deget îţi zbor creierii fără să mai stau le gânduri. Acum, fii fată bună și dă-mi pistolul.

I-am dat ascultătoare arma, fără a scoate un sunet, temându-mă pentru viața mea. L-am văzut pe Chris cum mă cauta cu mâna și inima mi s-a făcut mică de teamă, nu pentru mine, ci pentru el. S-a întors și a făcut ochii mari când ne-a văzut pe mine și Jessica.

-Cauți ceva, scumpete? l-a întrebat Jessica sarcastică.

-Jess....a spus Chris temător, vocea tremurându-i un pic, probabil neștiind ce să zică ca să nu o provoace pe ieșita asta de la nebuni.

-Chris! Dacă vrei ca blonda asta să scape cu viață te vei culca cu mine! Altfel, nu mi-ar lua mai mult de trei secunde să îi inserez un glonț în creierașul ei minuscul.

Am vrut să protestez, însă m-am oprit la timp, pentru a nu produce niște fapte pe care o să le regret. Nu credeam vreodată că viața mă va pune într-o situație ca asta. Chiar când mi-am găsit și eu fericirea, soarta trebuie să mi-o ia. De ce? Se vedea clar că interiorul lui Chris se dădea o luptă. Îmi venea să îi strig să refuze. Dacă era să mor, măcar să o fac cu conștiința împăcată. Să știu că m-a ales pe mine și nu pe Jessica.

-Nu! a ieșit șoptit dintre buzele lui Chris.

Nu ce? Nu ce? mă întrebam eu încontinuu. Am simțit-o pe Jessica încordându-se și dacă ar fi posibil ar fi scos flăcări pe nas.

-Crezi că nu sunt în stare să o împușc? Chiar crezi asta? Bine! a mârâit ea.

În mai puțin de două secunde am simțit o durere insuportabilă. Dacă nu mă ținea Jessica cel mai probabil aș fi căzut pe jos. Nu îmi mai simțeam piciorul drept. Am îndrăznit cu greu să mă uit la picior. Mi-am mutat privirea imediat, speriată să nu intru în șoc. În materialul negru al blugilor era o gaură micuță deasupra genunchiului, dar suficientă pentru a vedea rana adâncă. Sângele curgea  continuu, iar carnea era sfârtecată. Eram speriată și știam că dacă pierd prea mult sânge pot să îmi iau adio de la viață.

-Bine, bine! Accept! Numai las-o în pace. a spus Chris grăbit, probabil speriat de fapta șatenei nebune.

Îmi venea să îi strig să se răzgândească. Nu merită. Din punctul meu de vedere poate să mă omoare. Oricum nu am nimic de pierdut. Am văzut-o pe Jessica zâmbind malefică și m-am înfiorat. S-a întors spre mine și mi-a dat drumul, eu deșirându-mă pe jos, căzând zgomotos. Îmi era imposibil să stau în picioare. S-a uiat superior la mine și mi-a zis:

- Vezi? Indiferent de ce faci tot eu câștig!

Am vrut să îi zic vreo două, apoi mi-am amintit că are un pistol îndreptat spre mine. Ironic, nu? Nu mă deranja să mor pentru Chris, dar în același timp nu îmi doream să îmi iau adio de la viața. Dacă aș avea garanția că dacă mor îl va lăsa în pace, aș lua pistolul și mi l-aş pune la tâmplă în secunda doi. Însă, momentan Chris are nevoie de mine ca bodyguard. M-am uiat la el și am văzut o urmă de regret în ochii aceia albaștrii. Și-a închis ochii pentru câteva secunde și am putut să îi admir genele lungi și dese. Când și-a deschis ochii m-am speriat: nu puteam citi nimic în ei. Erau inexpresivi și erau susținuți de atitudinea indiferentă pe care o afișa.