Capitolul 31: Vizită la doctor și puțină distracție

13.5K 327 110
                                    

Un parfum masculin puternic îmi atrage atenția. Seamănă cu parfumul lui Chris, însă nu sunt sigură. Ceva îmi gâdilă fața. Deschid ochii clipind des să mă obișnuiesc cu lumina puternică. Văd chipul lui Chris deasupra mea și îmi zâmbea. Moțăi adormită și văd că Chris purta un costum negru, o cămașă albă impecabilă și o cravată argintie. Avea părul dezordonat ca întotdeauna și o privire caldă. Avea în mână o pernă. A băgat mâna în ea și a scos un pumn de pene. Le-a dat drumul spre mine. Am întins mâinile să întâmpin puful. Râdeam ca un copil în timp ce Chris mă înconjura de o ploaie albă. Am închis ochii în timp ce lăsam penele să cadă pe mine. Deschid ochii când se oprește și îl văd pe Chris stând cu o pernă în mână și o față rigidă. Colțurile gurii mele coboară încet într-o expresie neutră, care apoi se transformă în una confuză, apoi speriată. Chris apropie perna de fața mea. 

-Chris? Ce faci? 

Niciun răspuns. Continui să îl strig. Însă nu mai aveam nicio scăpare. Materialul pufos al pernei îmi acoperă fața. Totul e negru. Totul e liniștit. Nu simt nimic momentan. Nu deschid gura să țip. E mai logic să îți păstrezi rezervele de aer cât mai mult. Număr până la 30, Chris încă apasă perna pe fața. Îmi ridic mâinile și încerc să i le găsesc pe ale lui. Prind una și o ating ușor. Îmi prind degetele pe ea. Apoi simt durerea din piept. Corpul meu cerșește după aer. Chris îmi îndepărtează mâna. Atunci realizez crudul adevăr: Chris dorea să mă omoare. Încep să mă răsucesc și să strig cât puteam de tare, frustrată. Aerul începe tare și vocea mea începe să se audă din ce în ce mai departe. Am murit. Chris m-a omorât. De ce asta nu mă deranjează?

Brusc simt o mână care îmi atinge fața și o voce îmi șoptește să mă trezesc. Eu dau din cap în semn de negație adormită. O voce masculină înjură, apoi mă plesnește și urlă:

-Trezirea, curvo!

Acea voce...Deschid ochii brusc. Speriată. Mă trag într-un colț al patului ținând de pătură strâns. Eram goală. Am tresărit când Dawn a făcut un pas spre mine. Mâinile îmi tremurau. În timp ce se urca în pat și-a scos cureaua și și-a descheiat nasturele de la blugi. Strângeam de cearceaf atât de tare încât degetele mi se albiseră. Mă uitam speriată la el. Dawn a zâmbind satisfăcut și mi-a îndepărtat cearceaful cu o smucitură de mână. Am început să țip. Una din mâinile lui mi-a acoperit gura, în timp ce alta mi-a întins picioarele. S-a pus pe mine, nasturii de cămașă intrându-mi în piele. Am început să mă zbat și îl zgârii pe față. Eforturile mele erau zadarnice. El era mult mai puternic ca mine. Țipam și mă zbăteam neîncetat. Gura lui Dawn mi-a prin buza între dinții săi. Simțeam cum buza îmi lua foc și gemeam de durere. Când mi-a eliberat buza, mi-am trecut limba protectoare peste ea și am simțit sânge. Am înghițit în sec și am închis ochii. Am început să țip când m-a pătruns brutal.

-Așa, târfo. Simte-mă. 

***

Cineva mă scutură puternic de umeri. Deschid ochii brusc și văd un bărbat deasupra mea. Încep să țip și să mă zbat. Niște brațe mă prind într-o îmbrățișare. O voce îmi șoptește:

-Amanda. Ești în siguranță acum. Nu ai de ce să te temi.

Acea voce și acel parfum ale pielii lui Chris m-au făcut să mă liniștesc. M-am ghemuit la pieptul lui, în timp ce Chris îmi mângâia părul și îmi șoptea că a fost doar un vis urât. Mi-am șters lacrimile de la ochi. M-am desprins din îmbățisare pentru câteva secunde, apoi l-am îmbtățișat punându-mi brațele în jurul gâtului său. Mă jucam cu o șuviță de păr și mi-am îngropat fața în gâtul lui. Acum am realizat că stăteam în poala lui Chris, cu picioarele în stânga lui. Mi-am apropiat buzele de urechea lui și am șoptit cu vocea tremurândă, de emoție:

2 PlayersUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum