Capitolul 8

3.8K 197 16
                                    

Delilah :
Nu au trecut nici zece minute de cand ne-am pornit si mi-am dat seama ca daca el nu spune sau face ceva, eu ma inhib si nu fac nici eu.
-Cine este acasa la tine? Intreb eu, sperand sa nu locuiasca cu ai lui. Isi intoarce privirea spre mine pentru un timp scurt iar apoi revine la drum.
-Nimeni iubito. Locuiesc singur. Spune el pe un ton normal. Brusc a devenit distant, oare la ce se gandeste asa de amănunțit? As vrea sa ii pot citi mințile.
-Esti suparat pe mine? Il intreb si imi pun ambele maini pe bratul sau liber. Se întoarcă imediat spre mine si neaga cu vehemență.
-Desigur ca nu Delilah. De ce as fi? De unde pana unde? Intreaba el confuz si o ia la stanga pe strada pustie.
-Esti distant. Murmur eu timidă si el ofteaza.
-Doar ma gandesc. Ce ma fac eu cu tine copilule? Ma intreaba Michael si imi ia mana dreapta, plasand un sarut apasat in podul ei. Ma fac stacojie la fata si imi strang genunchii la piept, pătura inconjurandu-ma si mai mult.
-Nu faci nimic cu mine. Spun si el chicoteste. Apasa pe un buton verde, si imi dau seama ca a dat pe pilot automat. Isi lasa scunul pe spate si imi întinde mana eu uitandu-ma confuza.

-Haide in bratele mele Delilah. Spune si ma trage spre el. Ma misc cu grija in spațiul strampt si ajung cu succes pe Michael, patura fiind peste amandoi acum. Capul meu se odihneste pe pieptul sau iar o mana de a sa se joaca in parul meu ciufulit, iar alta sta pe fundul meu, sustinandu-ma lipit de el.
-Abia astept sa ajungem la tine. Spun eu, mangaindu-i abdomenul usor.
-Si eu. Abia astept sa te pedepsesc, am atatea idei in minte. Spune el uitandu-se in gol si eu fac ochii cat farfuriele. Credeam ca glumeste.
-P-pedeapsă? Cum adica pedeapsa? Ce pedeapsa? Vorbesc eu panicata ridicand capul de pe pieptul lui.
-Pai poate te palmui peste fund...Spune el si imi strange fundul in palma sa. Sau poate iti ofer placere si te las nesatisfăcută...spune el si isi împinge madularul întărit in feminitatea mea....Vrei sa mai continui? Spune el cu mainile pe coapsele mele, miscandu-ma fata spate contra erectiei sale proaspete, habar nu am in ce context a pus întrebarea.
-Da...spun eu gemand datorită presiunii fierbinti ce se lasa pe feminitatea mea, aproape patrunzandu-ma cu hainele pe noi. Ma inrosesc groaznic si imi ascund fata in scobitura gatului sau lasandu-l sa continue tot ce facea.
-O sa iti dai drumul in haine daca continui cu ce am in minte pustoaico. Spune pe un ton obraznic la urechea mea si eu oftez tensionata.
-Nu-mi pasa. Spun atat stresata cat si curioasa de ce are in minte, cu ochii închiși, la urechea sa.
-Bine de stiut. Continuam acasa. Spune el amuzat si eu ma ridic imediat in oasele capului uitandu-ma la el șocata.
-Michael...m-am facut de rusine degeaba. Mârâi si bomban pentru mine dar si pentru el in acelasi timp. M-a excitat si m-a lasat asa. O idee imi rasare in minte si rânjesc. Incep sa ma fatai fata spate pe erecția sa proeminenta, el gemand gros. Miscarile mele sunt incete si apăsate, el vrand sa ma dea jos din prima dar eu ii tin mainile. Imi place sa il vad asa de...inocent, de usor de manipulat, de slab.
-Iubito daca nu incetezi acum o sa imi dau drumul. Spun el cu ochii stransi si respirand sacadat. Zambeste demonița din mine spre si ma dau la o parte asezandu-ma pe locul din dreapta. Ce?? Nedumerirea si socul de pe fata sa ma face sa rad puternic.
-Continuam acasa. Ii inchid gura cu propriile cuvinte si el ofteaza, luand volanul inapoi in maini.
-Scorpia naibii. Sunt Michael O'Pry si ma joaca o pustoaica de optesprezece ani. Bombane el furios uitandu-se fix in fata.
-Ai spus ceva? Intreb eu si el pufaie pe nas.
-Nimic, ce as putea spune draga mea? Intreaba cu un zambet fortat pe fata. Imi astup gura cu o mana sa nu rad si ma bucur ca am scapat nebatută. Stiu ca nu mi-ar face rau insa mai stiu ca nu a fost frumos ce am facut nici din partea mea nici din a lui. Sunt chit. Ajungem curând in fata unui bloc mai mult zgârie-nor, si ies din masina. Michael trece pe langa mine fara sa imi zica nimic si il urmez cu privirea in jos. Cred ca s-a suparat. Imi lipesc buzele într-o linie si intru in lift imediat dupa el. Poate trebuia sa ma duc sa dorm la un motel mai bine. De fapt, mai bine doarmeam afara. Acum el numai era suparat pe mine. Intram într-un apartament mare, mobilat frumos si imediat si foarte luminat. Imi abtin un chitait cand vad peretele din fata, facut doar din sticla transparenta.

Michael nu da semne ca ar vrea sa discute cu mine asa ca decid sa nu vorbesc nici eu cu el. Orgoliul sa fie la putere atunci. Ma asez pe canapeaua bej cu genunchii la piept imediat ce pleaca din sufragerie murmurand cevaa care eu nu am putut fi atenta. Vad ca numai apare curand iar lacrimile incep a curge inconstient pe fata, astfel adormind.
Michael :
Imediat ce fac un dus lung, incercand sa ma abtin din a nu tipa la ea sau sa fac alte o mie de lucruri necugetate intru in camera hotarat sa imi cer scuze ca am ignorat-o. Spre surprinderea mea nu o gasesc aici, pot sa jur ca aici i-am spus sa vina. Merg aproape alergând prin apartament sperand sa nu fi plecat si răsuflu usurat atunci cand o vad pe canapea, dormind ghemuita. Ma strâmb imaginandu-mi cat de incomod poate fi si o iau in brate, sarutandu-i crestetul, apoi obrajii rosii de la lacrimile sărate pe care le-a varsat. Ajunsi in camera mea o las, dau plapuma la o parte si o las pe pat.
-Imi pare rau iubito. Ii spun, dandu-i o șuviță dupa ureche. Scot o camasa mai strampta din dulap, sperand sa ii vina mai bine deoarece un tricou i-ar fi ca o tunică. Ii dau jos hainele usor sa nu o trezesc si ma strădui sa nu ma uit la corpul ei, nu ar fi corect fata de ea, ii pun camasa alba imediat ce ii dau jos sutienul, si observ ca ii sta ca o rochiță, mai larga ce e drept. O sa sarut scurt pe buze si o pun întinsă pe pat, ea rasucindu-se pe mijlocul lui, întinsă peste tot acum.

Oftez si ma pun sub plapuma, facandu-mi loc într-un coltisor al patului. De jumatate de ore se tot foieste si eu nu pot dormi daca stiu ca ea nu doarme. Injur colorat si ma intorc pe partea ei, văzând-o cu o expresie iritata pe fata, fiindu-i ba cald ba frig. O trag la pieptul meu, dand jos plapuma de pe noi, si ma mir atunci cand in sfarsit nu se mai foieste. Ii mulțumesc domnului si adorm cu nasul in parul ei.

Constat ca mă iubești!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum