Constat ca mă iubești!

Capitolul 22

Delilah :
—Termina Delilah. Vocea obosita a lui Michael ma face sa chicotesc. De cand am ajuns ma el, sta intins in pat cu mine deasupra mea, incordat. Motiv: e la bustul gol iar eu nu ma opresc din a-i face semne peste tot, mai sus de brau, bineînteles.
—Nu vreau. Fac pe copilul imbufnat si ii sarut una din patratele,muscand si sugand pielea, pana se face si aceasta mov. Este erect. Este asa erect ca ma boxerii aia o sa se rupa daca mai stau mult asa.

Sincera sa fiu sunt fericita in acest moment. Am mai spus cat de mult imi place sa il stiu manipulat de mine si asa de excitat? –tot de mine– Nu, nu cred. Mi se face mila de el si ma dau jos, auzindu-l cum inghite zgomotos si o întinde din locul lui spre al meu, inghesuindu-ma sub el.

—Esti o scorpie nebună. Asta esti. Ce ti-am facut de te porti asa cu mine? Incearca sa fie dur si serios dar frustrarea din glasul lui nu-l face decat amuzant asa ca incep a rade. Gata Delilah, hai sa ne comportam normal.
—Scuze. Spun eu sincera fiindu-mi mila de el. Ne sarutam pasionali cateva clipe si imediat cum se aproprie mai mult pot simti erectia sa prin pijamaua mea subtire si lenjeria intima. Vai mie!

—Ce ti-as face daca nu ai fi pe stop... Maraie el si eu ma decid sa fac o gluma proasta.
—Un cavaler isi mai murdareste sabia de sange. Rad eu, iar dupa ce isi revine din șoc, isi clatina capul pe care si-l aseaza pe pieptul meu pentru asi ascunde rasul printr-o incercare nereusita de a se abtine.
—Dementa mică. Il aud bombanind si se ridica de pe mine mergand direct la baie. Obrajii mi se inrosesc si imi dau seama de prostiile spuse. Trebuie neaparat sa imi tin gura. Chiar nu vreau sa ma creada vreo usuratica desi probabil nu ar avea cum, la cum il stiu pe el.

Zilele au trecut repede, dimineata Michel era.la servici, seara stateam la vorba, alintandu-ma mai mult el pe mine. Noptile au fost mai dificile, Michael a fost patat din vina mea intr-una din cele trei dormite la el. In acel moment simtem cum ma inghite pent si dureros pamantul din cauza rusinii si prostiei mele. Uitasem sa ma "echipez". Dar el a spus ca este ceva normal si nu se supara. Dar pentru mine a fost altcumva...

Ieri parintii mei s-au intors acasa pe o perioada nedeterminata de timp. Ambii l-au vazut pe Michael iesind din camera mea si au schimbat cateva vorbe inainte ca acesta sa mearga acasa. Cand mama si tata au ajuns, era absolut totul lună si fiecare la casa sa, nebanuind ai mei nimic desi nu cred ca s-ar fi suparat pentru petrecere.

Luke este abatut in ultimul timp si de fiecare data cand il intreb ce a patit, schimba subiectul sau imi spune pur si simplu ca nimic, nemaiavand loc vreo replica.

Luke Carren:
Volvoul S60 atrage atentia de fiecare data in micul si retrasul cartier. Nu am avut ce face, a trebuit sa ii feresc de ochii lumii. Ies din masina si ma indrept spre casa cu un singur etaj, vopsita intr-un mov pal, cu o curte spatioasa.

Deschid usa si imi las papucii si geaca la intrare. In sufragerie o vad pe ea... Parul ei blond este prins intr-un coc strans, lasand cateva suvite ondulate la o parte. Ochii albastri sunt plini de compasiune. Iar trupul ei micut sare peste al meu.
—Ai venit. Replica fericita.
—La fiecare trei zile. Spun eu dandu-mi ochii peste cap. Rajesc cand vad ca imi repeta gestul nemultumita.
—Mi-a fost dor de tine. Spune ea si eu ii capturez buzele rozalii intr-un sarut tandru.

Daca nu as avea o reputatie de mentinut, o imagine de aparat, daca nu as fi un om cunoscut...nu as mai fi asa de incoltit iar Ava ar fi tot timp fericita, nemaifiind dezamagita ca ma sparg in cluburi pe panga alte fete fara nici un interes. Ea nu intelege insa accepta. Iar pentru asta o iubesc.
—Ce face campionul meu? Imi pun mâna peste burta ei proeminenta.
—Poate este prințesa ta. Spune ea si chicotim amandoi. Inca trei luni si voi fi tata...dar tot nu vreau sa aflu pentru ce. Vreau sa fie o surpriza.
—Acum spune-mi ce face.
—Se misca, se zbate, face adevarate concerte in mine. Glasul ei domol ma face sa cred ca o oboseste si faptul cs vorbeste.
—Ai mancat? Ai dormit? Intreb grijuliu. Isi pune capul pe pieptul meu. De asta sunt ingrijorat. E neglijenta cu ea. Iar pe mine ma doare asta.
—Am mancat, si am dormit cat am putut de mult. Nu prea am ce altceva sa fac. Murmura ea si eu oftez.

As vrea sa fiu non stop cu ea. As vrea sa o strang in brate de fiecare data cand aimt nevoie. As vrea sa vad cum ii creste burtica pe zi ce trece. As vrea sa le zic familiei si prietenilor mei.

Dar...tata m-ar privi dezamgit si ar spune ca un copil din flori nu este ceva de bine. Si il inteleg. Asa am fost si eu la inceput. Cand am aflat am rugat-o sa faca avort. Dar in urmatoarele minunate am iubit-o. Mi-a futut un pumn in mufa si mi-a tipat in fata că este copilul ei si n-am decat sa plec dracului. Mama s-ar bucura, le fel si prietenii mei. Delilah s-ar intelege de minune cu ea dar nu mi-ar putea ierta lipsa mea de simt frațesc, faptul ca am mintit-o si nu i-am spus ceva asa de important.

In curand o sa le spun. Vreau ca la nasterea copilului meu sa nu fiu singur. Si Ava vrea acelasi lucru. Ea a crescut fara parinti. Copilul nostru nu va creste asa.