Before

5.Două blonde.

    

     Capitolul 5:"Două blonde."

     Mă trezesc din cauza razelor soarelui care se văd prin draperii și mă ridic din pat uitându-mă în jur, apoi îmi dau seama că ajunsesem din nou în camera lui Trevor. Ma gândisem că  era posibil ca Jackson să mă fi adus aici după ce s-a întâmplat aseară.
Ușa se deschide iar Trevor intră încet de parcă nu voia să se facă simțit.

     — Slavă Domnului că te-ai trezit, îmi spune în timp ce mă cuprinde cu o îmbrățișare.

     Mi-am dat ochii peste cap și mi-am pus mâinile pe pieptul lui încercând să îl alung. M-am retras de lângă el și m-am ridicat din pat apucând telefonul de pe noptieră. 

     — Nu murisem, Trevor, și am nevoie să mă duci la liceu, îi spun trecând pe lângă el. 

     — Te duc mai târziu. Nu o să întârzii mult.

     — Am întârziat deja la câteva ore. Jackson a plecat?

     — Tipul ăla? A plecat imediat după ce te-a adus aici, spune apoi scoate o cămașă din dulap cu care se îmbrăca.

     Jackson nu părea genul de băiat care ar face așa ceva. Dar nu vreau să încep să îl contrazic pe Trevor chiar acum când aveam nevoie de el ca să plec de aici. 

     — Mă duci, te rog, la liceu? îl întreb din nou gesticulând dramatic cu mâinile prin aer.

     — Adună-ți lucrurile și așteaptă-mă în sufragerie, îmi zice el. Mi-am luat jacheta și geanta de pe pat și am ieșit din cameră.
     Străbat holul lung și când ajung în sufragerie îl văd pe Rainer stând pe canapea fără niciun fel de interes de a ajunge la liceu. 

     — Ne vedem la engleză, l-am auzit spunând în urma mea.

    Mi-am dat ochii peste cap, iar fără să îi răspund am ieșit și m-am îndreptat spre mașina lui Trevor. L-am așteptat mai mult de zece minute și în sfârșit îl văd ieșind din casă trântind ușa în urma lui.  

     — Ești gata? Un zâmbet îi apare pe fața încercând să ascundă starea de nervi pe care o dobândise brusc.

     Îi răspund afirmativ și urcăm împreună în mașină. Îmi las capul pe geam încercând să mă relaxez pentru restul drumului. 

     — Am ajuns, vocea lui Trevor mă aduce înapoi cu picioarele pe pământ în timp ce parchează în fața liceului.

     — Mulțumesc, îi spun în timp ce cobor din mașină.

     Intru în clădire și străbat holul principal, iar în câteva minute ajung în fața dulapului meu. Deja am întârziat iar în program îmi rămăseseră doar două ore. Îmi iau cărțile pentru ora de engleză și plec închizând dulapul.
Aproape ajung în clasă când simt o mână caldă pe umărul meu, iar când mă întorc îi văd pe Jackson.

     — Rylee, cum ești? Mă întreabă venind lângă mine.

     — Sunt bine. Mulțumesc pentru aseară, îi spun mergând spre banca mea.

     — Pentru nimic. Rămâneam cu tine dacă fostul tău iubit nu mă dădea afară, îmi spune așezându-se la locul lui în bancă.
M-am așezat în banca mea analizând cuvintele lui Jackson, însă gândurile îmi sunt întrerupte când în următorul minut profesorul intră în clasă.

     În urmatoarele minute mi-am notat câteva teorii pe care profesorul ni le spusese, încercând să îmi îmi păstrez atenția asupra lui, când Rainer intră pe ușă și vine direct spre mine. Închid ochii și îi țin așa timp de câteva secunde doar în speranța că va dispărea exact ca un coșmar.