Before

13.Demonstrează că mă urăști.

  

   Capitolul 13: "Demonstrează că mă urăști!"

      Am luat prosopul și m-am îndreptat spre dușuri. Mă simțeam bine pentru ce am făcut, cu o urmă mică de vinovăție, dar și-o merita. Poate că păream o nemernică, însă de ce mi-ar păsa. Lola a vrut să îi țin minte cuvintele, iar eu am făcut-o.
     Apa fierbinte îmi cădea pe spate, oferindu-mi plăcerea și relaxarea de care aveam nevoie. După meciul demonstrativ pe care doamna antrenor îl pregătise, mă răsfățam sub presiunea dusului. Mușchii mei erau extenuați și gândurile mele erau împrăștiate.

     După ce am ieșit și mi-am înfășurat prosopul în jurul corpului, m-am alăturat în vestiar celorlalte fete ieșiseră de la dușuri privindu-mă ciudat. Ele erau aproape îmbrăcate și se pregăteau să se usuce la par, in timp ce eu mă plimbam cu prosopul înfășurat în jurul corpului prin vestiar de parcă aș fi fost acasă.
     Mi-am deschis dulapul încercând să le ignor comentariile fetelor din dreapta mea, și mi-am așezat hainele le banca din fața mea.

     — Ieșiți afară.

     Mi-am ridicat brusc capul la auzul vocii lui. Ochii îmi căzură pe Rainer, care era în vestiarul fetelor. Din câte îmi aduc aminte, nu avea voie sa fie aici. Mi-am apucat hainele de pe bancă și geanta, apoi am făcut câțiva pași spre ieșire, însă Rainer se îndrepta spre mine la fel de repede.
     Degetele mele au apucat strâns  prosopul care era încă pe mine iar picioarele mele parcă băteau singure în retragere.
     În timp ce restul fetelor ieșeau pe rând din vestiar uitându-se la mine, aș fi vrut să pot ieșii și eu dacă Rainer nu ar sta în calea mea în momentul ăsta. Ochii lui mă fixau, la fel ca un leu care și-a fixat prada. Avea de gând să mă certe pentru că îi lovisem iubita?

     — Tu rămâi, mi-a spus încet fără sa atragă prea mult atenția fetelor care încă ieșeau.

     — Poți să ieși afară? Am spus în timp ce mă dădeam înapoi iar el înainta spre mine.

     — Rylee, vreau să fiu sigur că am toată atenția ta. Ești atentă la mine?

     Părea relaxat, ochii săi cenușii priveau direct în ai mei, făcând să pară că nu mai exista nimeni altcineva pe lume înafară de noi doi. Mi-am mutat privirea spre hainele din fața mea ridicându-mi tricoul.

     — Vreau să mă schimb, și nu pot să o fac dacă tu ești aici, îi spun.

     Când spatele meu se lovise de dulapuri, îmi dădusem seama că încercarea mea dea a păstra distanța față de el dăduse greș.

      Unu la zero pentru Rainer.

    Nu îi păsa că voiam să mă schimb. Nu îi păsa că mă simțeam mai vulnerabilă pentru că era mai mult decât evident ca nu aveam nicio scăpare.
     Rainer ridicase o sprânceană înainte ca privirea lui să alunece în jos. Tacticile lui de intimidare erau fabuloase și se pare că îi reușeau perfect, dar nu voiam să îi ofer vreo satisfacție. Până la urmă, nu știam nimic despre ceea ce îi oferea plăcere.

     Am strâns cu mâna dreaptă prosopul în timp ce cu cealaltă i-am atins bărbia, făcând ca ochii lui să îi întâlnească pe ai mei.

     — Spune ce ai de spus și pleacă.

     Mi-a strâns mâna într-a lui, după care a îndepărtat-o. Colțurile gurii i se ridicară, în timp ce privirea lui rătăcitoare mă privea precaută. 

     — La ce te gândeai? M-a întrebat.

     — Să îmi fac echipa să câștige, am făcut o pauză ridicându-mi privirea spre el doar ca să mențin contactul vizual. Pun pariu că nu știai asta despre mine, dar sunt competitivă. Dacă iubita ta stă între mine și a câștiga jocul, nu o să ezit să o mut de acolo, am continuat eu.