Before

32. Te rog.

   

     Capitolul 32 :" Te rog."

     Seara, la cursă toată lumea roia în jurul mașinilor împărțind banii. Îmi era greu să îi înțeleg printre motoarele turate ale mașinilor și muzica care răsuna în boxe, dar eram mai mult ca sigură că majoritatea erau pentru Rainer, iar cealaltă parte pentru Seth, care nici măcar nu ajunsese încă la cursă.

    Mă apropii de Jace care strângea banii, și îmi scot jumătate din economiile din ultimele luni din geantă. Îmi era greu să mă despart de bancnotele pe care le strângeam în mână, din moment ce ziua mea se apropia iar eu deja pusesem ochii pe o rochie incredibilă, însă voiam să o fac. Aveam încredere că Rainer v-a câștiga cursa.

     — Ești sigură? Mă întreabă Jace. Am încuviințat din cap și i-am înmânat banii fără să privesc înapoi.

    Mă întorc la locul meu lângă Jess și Nick, așteptând să îl văd pe Rainer măcar câteva minute înainte ca cursa să înceapă. După ce Seth a ajuns și-a parcat mașina la linia de start, lângă cea a lui Rainer, l-am urmărit coborând din mașină împreună cu o fată blondă, cu părul scurt care părea deranjată când el s-a apropiat de ea strângând-o de fund într-un mod în care doar un bădăran o putea face.

     Mi-am dat ochii peste cap și m-am întors spre Jess și Nick care priveau scena la fel de dezgustați ca și mine. 

     — De ce Rainer nu coboară din mașină? Am un sentiment că această cursă nu v-a începe decât după alte câteva ore de așteptat ca Seth să se adapteze climatului din Boston. 

     — Nu-i așa? Pare cam palid dacă mă întrebi spre mine, vocea lui Rainer a răsunat din spatele meu. S-a aplecat spre mine, sprijinindu-și bărbia de umărul meu. Mi-am întors privirea spre el, era aproape de mine acum că eram la aceeași înălțime, atât de aproape că atunci când m-am întors spre el, buzele mele s-au lipit de obrazul lui, iar Jess a surprins momentul într-o poză spontană.

     Am făcut un pas în lateral încercând să îmi ascund expresia jenată, dar apoi l-am auzit pe Rainer râzând. Era râsetul său rece cu care mă obișnuisem, deși momentele în care râdea sau zâmbea erau rare, o parte din mine începuse să le aprecieze din ce în ce mai mult. 

     — Câțiva centimetri distanță și m-ar fi sărutat, a spus Rainer către Jess și Nick care își abțineau zâmbetele.

     — Nu te-aș fi sărutat, am mormăit mai mult pentru mine, întorcându-mi spatele la el.

     — Nu? L-am auzit întrebând, de data asta mult mai aproape de mine, de parcă îmi șoptea la ureche. Nici măcar ca să îmi poarte noroc?

     — Poate, am mormăit mai mult pentru mine.

     A pufnit în spatele meu și l-am simțit simțit pășind mai aproape de mine. Deși eram atentă la prima cursă care începuse doar cu câteva minute în urmă, nu puteam ignora felul în care stomacul mi se strângea când îi simțeam corpul atât de aproape de al meu.

     Când Charlie, unul dintre cei doi băieți care participaseră la prima cursă, a câștigat, mulțimea a aclamat, iar eu în același timp cu ei, aplauzele și strigătele răsunand cu ecou.

     — Nu venii să-i aplauzi pe alții la cursa mea, Rainer a mârâit cuvintele în dreptul gâtului meu, făcându-mi pielea să furnice.

     — Poftim?

     — Nu sta acolo strigând numele altui tip în prezența mea.
   Mi-am mușcat buza încercând să îmi ascund zâmbetul, și i-am aruncat o privire alene peste umăr.