Before

19. Tu nu ești ca ele Rylee.

      Capitolul 19: "Tu nu ești ca ele Rylee."

     RAINER

     Am simțit cum mă privea Rylee în timp ce ocoleam mulțimea ca să ajungem înapoi la mașină. Toate privirile îndreptate spre noi, toate comentariile și expresiile pe care le auzeam, o făceau să se simtă de parcă ar fi făcut ceva greșit.
     Când am urcat la volan m-am oprit pentru o secundă să o privesc. Mâinile încă îi tremurau după incidentul de mai devreme și îi era greu să își dea jos de pe ea jacheta pe care i-am dat-o. Să fiu sincer, nu voiam să îmi înapoieze jacheta din motive date naibii, cum ar fi că nu suportam să îi văd tricoul sfâșiat de altcineva inafară de mine.
    
     — Las-o pe tine, i-am spus.

    Din motive evidente poate că eram mai furios decât m-aș fi gândit, dar Rylee nu își dă seama când situațiile banale se pot transforma în unele periculoase. Voia să ajungă în parcare dar psihopatul de Jones i-a ținut calea, a sărutat-o cu forța și i-a rupt hainele. După părerea mea era norocos că încă mai respira.
    
     — Dar nu îmi este frig, a mormăit ea.

     — Iar eu nu suport să îți văd tricoul sfâșiat.

     A oftat și și-a tras jacheta peste umeri, și-a pus centura apoi s-a trântit în scaun în timp ce eu demaram în trombă.
      Am apăsat puternic pedala de accelerație încercând să mă concentrez la drumul întunecat din fața noastră. Trecusem cu mult peste limita de viteză și observasem când Rylee s-a uitat spre mine cu coada ochiului de parcă teama pusese stăpânire pe ea.
     
     — Ce s-a întâmplat cu tine? M-a întrebat spărgând liniștea.

     — Cu mine? Am ridicat din sprâncene de parcă a pus cea mai idioată întrebare de pe fața pământului. Te plimbi prin pădure, pe întuneric ca idiotul de Jones să pună mâna pe tine și să te pipăie, și crezi că e ceva înneregulă cu mine?
     S-a întors în scaun si s-a uitat direct la mine.

     — Ai sărit din mașină direct în brațele Lolei, și apoi ai venit să mă cauți? Clar e ceva înneregulă, cu tine.
     A făcut ochii mari când s-a uitat spre bordul mașinii și a văzut că mergeam cu peste 120 km/h.

     — Încetinește.
      Am ignorat-o complet strângând și mai mult volanul.

     — Rylee, vor fi situații pe care nu le vei putea controla, i-am spus aruncându-i o privire.

     — Ți-am spus deja că mă descurc și singură. Nu am nevoie de mila ta, Rainer.

     — Jones nu ți-ar fi mulțumit niciodată pentru ce i-ai fi putut face în seara asta, am spus.
     Aveam dreptate. Dacă Jones ar fi obținut ce își dorea de la Rylee, ea ar fi fost acasă, plângând iar el la următoarea fată. Nemernicul ar fi înlocuit-o ușor. Ea era de neînlocuit doar pentru mine.
       
     — Încetinește, Rainer, a repetat.

     — Nu, i-am răspuns scurt.
     Am turat motorul de câteva ori iar ea a tresărit. După câteva secunde, am stins farurile luând-o prin surprindere.
     I-am simțit mâinile apucându-se de brațul meu în timp ce se apropia de mine.
     Poate că eram un nemernic pentru că o speriam după ce s-a întâmplat mai devreme. Însă nu îmi dădeam seama dacă eram mai furios pe ea decât pe Jones.

      — Haide, Rainer! Aprinde farurile! Aproape striga la mine facăndu-mă să cred că panica pusese stăpânire pe ea.

     Mi-a aruncat o privire de parcă aștepta să mă întorc la ea și să îi citesc teama de pe chip. I-a tras un pumn unui bărbat acum câteva zile, însă acum era mult prea speriată ca să mai spună ceva. Interesant.