Before

7.Am încurcat-o.

    

     Capitolul 7: "Am încurcat-o."

     — Rainer? întreb prefăcându-mă ca nu știu la ce se referă și că nu îl văzusem deja.

     — Nu, nu, nu, a spus făcând o pauză. "Nemernicul de Rainer", a continuat el. Așa mi-ai spus, nu?

     Se pare ca m-a auzit. Frumoasă sincronizare, Rainer. Iar acum dacă aș încerca să îl aburesc cu o minciună, cu siguranță s-ar prinde. E deștept, nemernicul.

     Înghit în sec și încerc să alung starea tensionată. Era întuneric, tocmai văzusem un șobolan care m-a speriat mai mult decât îl lăsasem să o facă, iar Rainer stătea în fața mea de parcă aștepta să mă predau.
      Pielea neagră în care era îmbrăcat strălucea în lumina farurilor. Parul lui negru era ciufulit iar ochii lui mă studiau din cap până în picioare de parcă îmi aștepta următoarea mișcare. Încercam să îmi dau seama ce culoare aveau ochii lui. Într-un moment în care băiatul pe care nu voiam să îl văd aproape deloc, stătea în fața mea lângă motorul lui, eu doar încercam să îmi dau seama ce culoare aveau ochii lui. Păreau gri, poate albastru închis spre gri. Poate chiar negri. 

     — Vrei ceva de la mine? Mă apropii de el și rostesc întrebarea privindu-l printre gene.

     — Nu, a spus apoi a făcut o pauză. Nu ai nimic din ce aș vrea eu, a continuat lăsând la vedere zâmbetul ăla afurisit de frumos. Nu era de ajuns că eram prinsa aici cu el, în mijlocul pustietății. Mai și râdea de mine.

     —Tu ești cel care a oprit lângă mine, încep eu să îi explic. Nu te vreau aici, deci poți pleca. M-am întors cu spatele la el și imediat ce am văzut farurile mașinii ce venea spre noi, m-am apropiat de mijlocul șoselei făcându-i cu mâna. Încetinește, apoi lasă geamul jos. Îl observ pe bărbatul chel, cu ochelari de soare pe cap și tatuaje pe ambele mâini, îmbrăcat cu o cămașă alba descheiata la câțiva nasturi și deja începuseră să îmi pară rău că mașina lui a fost singura care a oprit.

     — Cât e tariful, păpușă? întreabă bărbatul aruncând ochelarii în spate.

     Îmi dau ochii peste cap fără să îi răspund și mă întorc cu spatele încercând să mă îndepărtez înainte ca omul acela să mă bage în mașină și să plece cu mine în țări ale căror nu le știam nici denumirea. Înainte să ajung înapoi pe marginea drumului, bărbatul întinde mâna pe geam și mă apucă de braț. M-am întors brusc spre el și l-am lovit cu cealaltă mână drept în nas, făcându-l să îmi dea drumul la mână. 

     Mă gândeam să fug când am auzit portiera deschizându-se și pe bărbat mormăind câteva înjurături, dar Rainer probabil a vizionat toată scena iar acum așteaptă momentul în care să mă întorc spre el și să îi dau satisfacția de a râde de mine, așa că nu puteam fugii. 

     M-am întors spre bărbatul care încă își acoperea nasul venind spre mine. Mi-am abținut zâmbetul în momentul în care ridicase mâna spre mine pregătit să mă lovească și am făcut un pas în spate când l-am văzut pe Rainer intervenind între noi. 

     — Dispari, îi spune Rainer. 

     — Și tu o vrei nu-i așa? Târfa asta este neînfricată, l-am auzit pe bărbat spunând. 

     Am vrut să întind o mână de undeva din spatele lui Rainer și să îl pocnesc din nou, însă nu mai era necesar, în momentul în care pumnul lui Rainer îi lovește maxilarul bărbatului făcându-l să se dezechilibreze.

     — Îi mai spui o dată așa și o să te târăști până la mașină, mă înțelegi? 

     Bărbatului a dat din cap de câteva ori apoi s-a întors la mașină și a plecat în trombă de parcă nu îi mai trebuia nimic altceva.