Before

26. Extrem de egosită.

     

 
   Capitolul 26: "Extrem de egoistă."

     Îmi pierdusem răbdarea cu mult timp înainte să ajungem înapoi în oraș. Stăteam cu capul rezemat de geam în timp ce fredonam un cântec al cărui versuri le-am uitat. Rainer nu părea să fie deranjat de înșiruirea mea de mhm-uri pe un ritm pe care cred că îl inventasem. Mă mai privea zâmbind din când în când însă când îmi adusesem aminte că îmi gemuse numele în baie ziua trecută, nu puteam să încep o conversație cu el decât dacă o începeam direct cu asta.

     — Jess mi-a spus că urmează o cursă în două zile, am spus imediat după ce citisem mesajul pe care tocmai îl primisem de la ea. Participi? il întreb.

     — Vei venii să mă vezi?
  
     Mi-am întors privirea spre el doar că să văd că el mă analiza deja așteptându-mi răspunsul. Când îmi răspundea la întrebări cu alte întrebări mă simțeam mai mult decât blocată.

     — Da, spun.

     — Atunci particip, spune întorcându-și din nou privirea către drum.

     După încă jumătate de oră de mers am ajuns în sfârșit înapoi acasă. Mi-am lăsat bagajul lângă canapea înainte să mă întind pe aceasta. O strigasem pe mama, dar nu privisem un răspuns ceea ce însemna că ea și Oliver încă erau plecați.

     — Kai? Am strigat.

     Pentru că nu a răspuns nici el, îmi car geanta pe scări până în dormitor, apoi despachetez.
     Imediat ce termin de așezat lucrurile la locul lor, mă așez în pat și simt cum somnul își face prezenta în corpul meu.

     Soneria telefonului mă trezește dintr-un somn mult prea profund ca să îmi aduc aminte unde l-am pus, așa că încep să cotrobăi cu ochii abia deschişi, ghidându-mă doar după sunet. Când in sfarsit îl găsesc, glisez pentru a răspunde.

     — Alo? Spun căscând.

     — Diseară, la ora șapte, să fi gata, spune o voce fulgerător de repede.

     — Și cât este ceasul? întreb aruncand cearșafurile cât de repede am putut.

     — Șapte fără douăzeci, am auzit la fel de repede înainte ca apelul să se încheie.
     Mi-am tras pe mine o pereche de pantaloni negri de piele și un maieu alb, după care am aruncat o privire în oglindă. Arătam exact cum mă gândeam că voi arata după un drum de aproape două ore și un somn întrerupt. După ce îmi pieptăn parul și îmi retusez machiajul mă încalț, îmi iau geanta și jacheta de piele apoi ies din cameră.

     Am coborât în grabă scările, am apucat cheile și am ieșit pe ușă. Când i-am văzut mașina lui Trevor parcată în fața casei mele, m-am oprit brusc. Stătea sprijinit de mașină, iar când m-a observat mi-a făcut semn din cap să mă apropii.

     — Ce cauți aici? L-am întrebat.
 
     — Eu și băieții dăm o petrecere, Nick și Jess sunt deja acolo așa că m-am gândit să vin să te iau, spune apoi îmi deschide ușa din dreapta.

     — Am dubii în privința ta Trevor. N-ar fi prima dată când mă minți, am spus punându-mi centura.
     Trevor urcă pe scaunul șoferului apoi pornește mașina.

     — Am motivele mele, Rylee. Nu te-aș fi mințit niciodată dacă aveam de ales, a spus el.
     Nu i-am răspuns dar știam că răspunsul lui bătea apropouri spre Rainer. Se referea la ziua în care Rainer ne stricase întâlnirea. Și uitasem să îi mulțumesc că o făcuse.