Before

28.Nu lovești când nu ești provocat.

 
     Capitolul 28 :"Nu lovești când nu ești provocat!"

 

    Alarma telefonului meu și bătăile mamei în ușa dormitorului se intercalau în cel mai haotic mod posibil. Mi-am strâns părul de pe față în timp ce am deschis ușa. 

     — Evacuăm casa? Mi-am sprijinit umărul de ușă uitându-mă la ea printre gene. 

     — Cum adică evacuăm casa? M-a întrebat. 

     — Așa m-am simțit când aproape mi-ai dărâmat ușa, i-am spus făcând-o să își dea ochii peste cap și să coboare înapoi la parter. M-am întors înapoi în dormitor și mi-am schimbat hainele încercând să mă grăbesc. Eram obosită ceea ce mă făcea și morocănoasă și era doar vina lui Rainer pentru vizita lui de la ora patru dimineața. Mi-am luat geanta și am coborât doar ca să îl văd pe Kai dormind pe canapea. După ce citisem mesajul pe care tocmai îl primisem de la Jess, am apucat vaza de flori a mamei, am scos florile și le-am așezat pe masa de cafea după care am aruncat apa ce rămăsese în vază, pe Kai. 

     Am râs când aproape căzuse de pe canapea și m-am întors cu spatele pregătită să evacuez casa de data asta serios. L-am auzit strigându-mă din urmă, însă deja eram în drum spre mașina Jessicăi.

     — Cum ai dormit? M-a întrebat imediat ce am sărit la ea în mașină. M-am afundat în scaunul din dreapta și am oftat zgomotos.

     — Nu am dormit, i-am spus. Rainer mi-a făcut o vizită aseară.

     Un zâmbet i-a apărut pe față și s-a întors spre mine. Am îmbrâncit-o ușor în umăr și expresia serioasă i-a reapărut pe chip.

    Drumul până la școală a fost rapid, iar imediat ce eu și Jess am intrat începusem să mă gândesc la o modalitate de a reacționa în caz că dădeam nas în nas cu Rainer.

    M-am grăbit să îmi scot cărțile din dulap, în timp ce Jess s-a îndreptat spre baie. Amândouă ne grăbeam să ajungem la prima oră, așa că după ce i-am deschis dulapul și i-am luat și ei cărțile, m-am grăbit să o ajung din urmă.
    
     — Ce tot încerci să faci? Vocea subțire care a răsunat din spatele meu m-a făcut să mă întorc alene, doar că să o văd pe Lola.
    După ce s-a asigurat că are atenția tuturor adolescenților de pe coridor, Lola a făcut un pas mai aproape de mine.

     — Nu îmi aduc aminte să fi făcut ceva care să te implice pe tine, i-am spus.
    Lola stătea cu mâinile în sân, privindu-mă de parcă îi datoram ceva.

     — Am încercat să îți arât subtil că ar trebuii să păstrezi distanța față de Rainer. Nu m-am făcut clară până acum?

     — Lui i-ai spus același lucru?

     — Am pierdut ceva? Vocea lui Jess ne întrerupe pe amândouă, cât și pe cei care s-au oprit să ne asculte conversația.

     — Măi, măi. Priviți-o, vă rog pe specialista noastră în curse, a spus Lola întorcându-și privirea spre Jessica.

     — Lola, cât noroc ai avut că nu am ieșit de pe circuitul ăla și nu te-am lovit cu mașina când am avut ocazia.

     — Pun pariu că amândurora v-ar face plăcere să o faceți. A făcut o pauză și un zâmbet i-a apărut pe față. Ăsta e motivul pentru care sunteți prietene, nu-i așa? Două psihopate susținându-se reciproc.

    Am simțit cum sângele îmi fierbea în vene însă încercam să rămân calmă. Nu voiam să îi dau satisfacție atunci când încerca să mă provoace. În schimb Jess a făcut un pas spre ea, facandu-mă să o apuc de încheietură înainte să treacă la atac.