Before

25. Când ai apărut tu.

 

     Capitolul 25:" Când ai apărut tu."

     Era trecut de mijlocul zilei, iar după ce făcusem un duș rapid și îmi schimbasem hainele, plecasem cu Jess în căutarea lemnelor pentru șemineu.
     M-am oprit pentru câteva secunde ascultând liniștea din jurul nostru. Încercam să mă bucur de ea, însă gândurile mele haotice mi-au invadat mintea în scurt timp. M-am asezat pe o buturugă, privind-o pe Jess cum alegea crengile de pe jos.

     — I-am spus lui Rainer că am sentimente pentru el, am spus din senin făcând-o să își ridice privirea spre mine scăpând câteva crengi din mână.

     — Presupun că ar trebuii să fiți în al nouălea cer, nu să spargeți uși și să vă tachinați unul pe celălalt. Ce se întâmplă cu voi?

     — Mi-a spus că are nevoie de timp ca să își dea seama cum să facă față situației. Am făcut o pauză oftând încet, după care m-am ridicat căutând crengi cu privirea. Îl înțeleg, pentru că situația asta e la fel de nouă și pentru mine, am continuat.

     — Te înțeleg, Rylee. Îți înțeleg reținerile pe care le ai în legătură cu el și știu că ți-e teamă să fi rănită. Ăsta e motivul pentru care încerci să îți ascunzi sentimentele, Jess mi-a vorbit blând, însă nu terminase.

     — Dar lasă-mă să îți spun ceva, Rylee. S-a aplecat, a aruncat o privire spre cabană, după care a făcut un pas spre mine și m-a privit serioasă. Rainer nu te-ar rănii niciodată. Te-ar lăsa să îi frângi inima, însă nu ar putea să te rănească vreodată, a continuat ea.
     Am înghițit în sec încercând să îmi abțin lacrimile. Nu știam de ce îmi venea să plâng, însă emoțiile mă copleșeau. Jess mi-a zâmbit după care și-a pus mâna în jurul gâtului meu și m-a tras spre cabană. 

     Când ne-am întors la cabană, nici urmă de Rainer în sufragerie, ceea ce m-a făcut să mă relaxez puțin după discuția de mai devreme cu Jessica.
     Am urcat la etaj, pregătită să fac un duș înainte să o ajut pe Jess să gătească ceva și m-am oprit înainte în dormitor apucând un prosop și hainele de pe unul dintre rafturile dulapului.
   
         După ce trecut pe lângă camera celor doi îndrăgostiți, am apăsat pe clanță însă ușa băii nici măcar nu s-a clintit. Am băut la ușă, fără niciun răspuns. Pentru o secundă mă gândisem că Rainer era deja în duș, însă apa nu se auzea curgând deloc.
     M-am sprijinit cu spatele de ușa băii, așteptând. Când mă pregătisem să bat din nou, mă întorsesem și rămăsesem cu mâna ridicată în aer când îl auzisem pe Rainer oftând din spatele ușii.

     — Rainer?
   
     L-am auzit înjurând ușor, de parcă pereții dintre noi ar fi făcuți din hârtie. Îmi dădusem seama că ar fi trebuit să dispar cât mai repede de acolo, însă nu eram sigură că voiam să o fac.
   
     — Rylee.
     Numele meu se auzise ca un oftat răgușit. Nu îmi răspundea pentru că tocmai îl strigasem, îmi gemea numele pentru că se gandea la mine.
   
     Am simțit cum obrajii îmi ardeau în timp ce am făcut un pas în spate. La gândul că Rainer ar fi putut deschide ușa în orice secundă și m-ar fi văzut acolo, m-am grăbit să intru înapoi in dormitor.
  
      Lăsasem încercarea mea de a mă relaxa la o parte, și mi-am apucat jacheta de la scaun, apoi am coborât în sufragerie unde Jess și Nick stăteau pe canapea.

     — Ies să mă plimb puțin, dacă ai nevoie de mine să mă suni, i-am spus Jessicăi înainte să ies din cabană.

     Mi-am afundat mâinile în buzunarele jachetei și am pășit printre copaci. Credeam că liniștea și calmitatea pădurii îmi vor face bine, dar ajunsesem să mă simt pierdută printre propriile mele gânduri. Soarele apunea încet pe măsura ce eu îmi grăbeam pașii prin pădure. Am aruncat o privire în jur, însă nimic din jurul meu nu mi se părea cunoscut. Credeam că urmasem același traseu pe care fusesem mai devreme cu Jess, însă mă pierdusem în cu totul alt loc.
      M-am sprijinit de trunchiul unui copac căutându-mi telefonul prin buzunare, însă era în zadar. Probabil îl lăsasem în cameră. Am luat o gură de aer și am simțit cum îmi doream să o iau la fugă. Totul în jurul meu îmi trezea fiori, dar încercam să îmi păstrez calmul.