Before

29. Începe spectacolul.

    

      Capitolul 29:" Începe spectacolul."

     "O să pierzi, Rainer." A fostul ultimul lucru pe care i l-am spus înainte să cobor din mașină. 

     Când am intrat în casă liniștea deplină m-a lovit drept în față, înainte ca pașii mamei să se audă pe scări. Mi-am așezat geanta în cuier și m-am întors spre ea stânjenită știind deja ce urma să îmi spună. 

     — Ar trebui să te pedepsesc, am auzit-o spunând. 

     — Urmează cumva un dar? Am întrebat-o.

     — Dar nu o să o fac, a continuat ea.

     — De ce nu? Am întrebat înainte să îl văd pe Oliver coborând scările în timp ce își încheia nasturii cămășii. 

     — Ieșiți în oraș? L-am întrebat. 

     — Mă gândeam să profit de seara mea liberă și să îmi scot fetele preferate în oraș.

     — Cu ce ocazie? 

     — Cred că ai uitat că ziua ta este în câteva zile, am auzit-o pe mama spunând. 
     Exact, uitasem complet. 

     — Asta urmează să îmi dea multă bătaie de cap, am spus înaintând spre scări. 

     — Să fi gata într-o oră, am auzit-o pe mama spunând din urma mea. 

     Imediat ce am intrat în dormitor, am apucat rochia neagră pe care o cumpărasem cu câteva zile în urmă și am așezat-o pe pat.
     După un duș rapid, m-am îmbrăcat în grabă cu rochia și mi-am prins părul încă ud cu o clamă.  Reușisem să mă machiez în ultimele minute, iar când mi-am apucat geanta și pantofi, telefonul meu s-a deschis și un mesaj de la Rainer a apărut pe ecran. Nu aveam timp să îi răspund așa că mi-am îndesat telefonul în geantă și am coborât în sufragerie unde mama și Oliver mă așteptau. Mama s-a ridicat de pe canapea și Oliver a făcut același lucru. 

     — Kai nu vine cu noi? I-am întrebat. 

     — A spus că are ceva de rezolvat dar o să vină mai târziu, l-am auzit pe Oliver spunând. 

     Am urcat pe bancheta din spate a mașinii lui Oliver, gândindu-mă la cum aveam de gând să mă sustrag de la cină ca să particip la cursa împotriva lui Rainer. Aveam nevoie de o scuză bună ca să o conving pe mama, dar speram că Kai ar putea să îmi fie de ajutor și să îi distragă atenția. 

     După ce pierdusem noțiunea timpului, motorul mașinii s-a oprit și l-am auzit pe Oliver spunând că ajunsesem la restaurant. A coborât și i-a deschis ușa mamei, în timp ce eu m-am grăbit să îi ajung din urmă.

     I-am urmat în restaurant fără să scot vreun sunet. Interiorul localului mă făcea să cred că eram în locul total greșit. Canapelele roșii de catifea și luminile de accent din centrul fiecărei mese schimbau întreaga atmosferă.
     M-am așezat cu grijă la masa noastră, de teamă să nu zgârii mobilierul. Am aruncat o privire spre mama care citea meniul, apoi spre Oliver care tocmai ce își închisese mobilul, amintindu-mi de mesajul pe care îl primisem de la Rainer mai devreme.

     Imediat ce mi-am deschis telefonul, un mesaj nou de la Kai a apărut în partea de sus a ecranului. "Sunt la intrarea restaurantului.;) ". Îi trimit un mesaj rapid cu "Nu venii aici!:( " apoi închid telefonul și îl arunc înapoi în geantă.

     — Kai a ajuns, l-am auzit pe Oliver spunând.

     — Și nu e singur, a continuat mama făcându-mă să îmi ridic privirea spre cei doi.
         Rainer?