Before

34. Mă echilibrezi

   
    Capitolul 34:"Mă echilibrezi."

        RYLEE

    Am simțit cum salteaua patului s-a lăsat lângă mine și un geamăt înfundat de durere a răsunat în cameră. Îmi țineam ochii închiși, prefăcându-mă că încă dormeam, deși mă trezisem de când auzisem ușa de la întrare deschizându-se. Mirosul de sânge mi-a înfundat nările, și m-am întors cu fața spre el ca să îl privesc printre gene.
Ce îl făcuseră oare să plece de la spital în mijlocul nopții?

     — Îți place să mă urmărești? M-a întrebat cu vocea sa răgusită. A scos ceva din sertarul noptierei și-a ridicat tricoul și cu ușurință și-a schimbat singur bandajul plin de sânge.

     — De ce ai plecat de la spital? L-am întrebat, trăgând pătura peste corpul meu gol. La naiba. Făcusem duș după ce Nick și Jess mă aduseseră acasă la Rainer și eram atât de obosită încât mă târâsem sub pături și adormisem în următoarea secundă.

     — Mă simțeam mai bine, mi-a răspuns aruncând o privire spre mine. Îmi pare rău că te-am trezit, a mormăit, apucând pătura, pregătit să se întindă pe pat lângă mine.
     L-am oprit înainte să o facă.

     — Pot să-mi împrumuți un tricou? Întrebarea mea a iscat un rânjet din partea lui, și s-a ridicat din pat ca să îmi înmâneze un tricou din dulap. Întoarce-te cu spatele, i-am spus.

     — Realizezi că eu te-am învelit când am ajuns acasă, nu-i așa? A ridicat o sprânceană spre mine iar pentru o secundă mi-am dorit să ajung sub patul lui. Ai somnul agitat, Rylee. Te întorci de pe o parte pe cealaltă, apoi mă uit la tine și te găsesc dezvelită și goală.

     Îmi trag tricoul peste cap și mă întorc cu spatele la el. Uram felul în care mă tachina, aproape la fel de mult precum îl iubeam. Nu sunt genul de fată care înroșește la un simplu flirt sau rămâne fără cuvinte în fața unui băiat, dar dese ori, ajungeam să mă bâlbâi în fața lui Rainer, și uram asta.

     Am închis ochii, lăsând mirosul lui să mă adoarmă din nou când i-am simțit brațul în jurul taliei mele trăgându-mă mai aproape de el. Pieptul lui s-a lipit de spatele meu și respirația lui fierbinte îmi sufla în ceafă. Apoi m-a sărutat pe umăr, trezindu-mi fiori pe șira spinării.

    L-am lăsat să mă strângă în brațe. Îmi plăcea să îl simt aproape. Mă făcea să mă simt ca și când nimic rău nu mi se putea întâmpla. M-am cuibărit în brațele sale iar privirea mi-a alunecat pe încheieturile degetelor sale și sângele uscat de pe acestea mi-a atras atenția.

     — Mâinile tale sunt murdare de sânge, mormăi aruncând o privire spre el peste umăr.

     — Te deranjează? Întrebarea lui m-a pus pe gânduri, și câteva secunde de liniște s-au instalat între noi. Întrebările din mintea mea aveau nevoie de răspunsuri pe care doar el mi le putea oferii, și știam că o v-a face.

     — Nu, răspunsul meu venii rapid, de parcă rămăsesem fără aer. Am încredere în tine, Rainer.

     — De unde ști că nu este o greșeală? Venii o altă întrebare de la el, urmată de încă un sărut pe braț.  

     — Nu știu, murmur și îmi strecor degetele printre ale lui. Dar cred că o să îmi asum riscul ăsta. 

     — Vrei să spui că e riscant să fii cu mine? A spus, și am putut simții sarcasmul din vocea lui.