Kendrick

Capitolul 2

KENDRICK JONES

,,Trecutul ucide suflete."

Ai crede că să ai o viață de adolescent este minunat, însă la un moment dat, tot ce-i mai frumos se evaporă. Am încercat să nu-mi pierd speranța spre o viață cât mai bună, dar cu cât trecea timpul, realizam că nu mai sunt același om care fusese cândva.

Situația familiei mele nu mai este bună de câțiva ani, cam de când fericirea noastră s-a spulberat într-o clipită. Acum, suntem nevoiți să locuim într-o casă de tip rulotă, cu o dimensiune mică și modestă, din celălalt capăt al orașului. Mama nu a putut niciodată să treacă peste momentul în care tata și-a luat viața în fața ochilor mei și-a ei. Nici măcar eu. Acum, sunt singurul bărbat matur din casă, frații și surorile mele fiind mai mici decât mine. Școala a devenit un loc suportabil din diferite motive, adorând să știu că, cei care se tem de mine, îmi vor da întotdeauna banii sau prânzul lor. Nu o fac doar din aroganță și egoism, o fac și pentru frațiorii mei ce așteaptă să mănânce o mâncare caldă, în timp de mama se chinuie să câștige vreo două sute de dolari pe lună. Care pentru cele cinci suflete, pe lângă ea, nu este de ajuns.

Nu a fost cu intenție gestul meu de a-i lua banii acelei tipe, dar pentru curajul său de mai devreme, consider că, a trebuit să o pedepsesc într-un fel. Cei din liceu mă întreabă de ce sunt cu Margot, însă nu răspund niciodată cu sinceritate la întrebarea aceasta. Pur și simplu, o consider o partidă bună, atât din punct de vedere sexual, cât și din punct de vedere financiar. Știu. Sunt un profitor neghiob! Am o viață de rahat, dar dacă tata încă era printre noi, totul ar fi stat altfel; mama nu ducea greul în familie, frații și surorile mele continuau studiile și eu, probabil continuam să fiu băiatul cel bun și cuminte, nedevenind un curvar nenorocit.

— Ai fost bun, Ken', ca întotdeauna! murmură Margot în părul meu, trăgându-și mai tare pe sânii goi cearșaful.

Nu prea îi dau importanță și nici nu răspund laudei sale, trăgându-mi pantalonii pe mine. De asemenea, trag și tricoul pe cap, astupându-mi rapid corpul transpirat. Îmi aranjez părul în oglinda de la șifonier și după mă ridic din patul cel moale. Sesizez că nu-i prea convine blondinei ascunsă aproape toată în cearșaf starea mea de spirit și faptul că o tratez cu tăcere, sărind ca arsă de pe dormeză, încă înfășurată în bucata de material înflorat. Pașii tălpilor sale goale pe parchet se aud, însă venind tot mai aproape de locul în care mă aflu. Când mă apropii de oglindă și mă privesc, nu simt că îl văd pe Kendrick cel vechi, simt că îl văd pe Kendrick cel nou. O cârpă de șters praful în mâinile tuturor.

— Ken', ești bine, iubitule? îmi șoptește în ureche și trasează linii pe brațele mele, încercând să îmi provoace din nou instinctul masculin.

Sau cine știe, poate vrea să mă calmeze într-un fel sau altul. Dar nu sunt nici viguros, nici timorat și nimic altceva. Sunt lipsit de expresie și sentimente umane în clipa asta.