Cum crezi că arată fericirea, când tu ești predispus doar eșecului? Cum crezi că vei supraviețui, când ai devenit povara de pe umerii celorlalți?
Acestea sunt întrebările ce-i traversează mintea lui Kendrick Jones, un suflet care a fost silit să fi...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Kendrick Jones
În brațele mele.
— Nu fac situația mai grea decât e. Încerc doar să-mi dau seama dacă și tu mă iubești precum te iubesc și eu.
Futu-i! De ce a trebuit să rostească tocmai asta? Și de ce mama mă-sii trebuie să zâmbească atât de amețitor, încât să mă facă și pe mine să vreau să fac asta?
Încep să cred că Dumnezeu mă vrea a fi o persoană mai bună datorită ei, scoțându-mi-o în cale de fiecare dată în cele mai ciudate momente. Felul în care își trecuse degetul cel mare peste buza inferioară m-a făcut să gem de plăcere în sinea mea. Fata asta reprezintă pentru mine cea mai mare ispită a momentului. Cu ochii ăia mari precum migdalele și gropița jucăușă din obraz, șatena m-a cucerit efectiv. Ca să nu mai zic de caracterul său și de cât de puternică este, parcă renăscând după fiecare moment în care o distrug. Neștiind ce aș putea spune, îmi plasez mâna cu finețe și îi mângâi obrazul cu degetul cel mare, simțindu-i finețea pielii și modul receptiv.
— Te plac, mărturisesc, jucându-mă și eu cu buza sa inferioară, privind-o și amintindu-mi de cele două dăți în care am sărutat acel loc. Însă nu știu dacă am ajuns să te iubesc.
Nu am vreo idee de ce spun lucrurile acestea, însă cert e că mi se trage și mie de la lipsa orgoliului din creier. Știu, asta e cea mai proastă explicație a mea, dar altceva mai plauzibil nu am găsit.
— Înțeleg, mormăie unicul cuvânt rostit și închide iarăși ochii. Dacă tot mă placi, poate ar trebui să încerci să-ți dai seama dacă mă iubești.
Nesigură de ceea ce a spus, strânge tot mai tare din ochi, fiind un gest ce mă determină să cred că băutura se evaporă și vorbește sinceritatea, dar și cei care se află în stare de ebrietate rostesc numai adevăruri. În cele din urmă, deschide iarăși ochii și mă lasă să-i pot vedea ochii frumoși, care mă privesc cu prudență și puțină tristețe. Înțeleg că starea de crispare se datorează mărturisirii mele, dar îi va trece. Are demnitatea să treacă peste asta cum va putea să o facă și peste sentimentele sale pentru mine.
Persist să o privesc și eu în același mod, cu o groază de atenție și cu un zâmbet care valorifică simpatia pentru ea, nerealizând decât foarte târziu momentul în care Tegan își lasă nițel capul în jos și eliberează cantitatea de alcool băut pe hainele mele, dar și pe lenjeria patului.
— Oh, fir-ar! rostesc și sunt dezgustat de conținutul ce a ieșit pe gura sa, dar fiind dezamăgit și de mine însumi.
Sunt așa de idiot. Căci dacă eram mult mai atent la ea, cu siguranță nu ar fi ajuns în halul în care este acum. Mă gândesc și la familia sa, la cât de dezamăgiți ar fi de propria lor fiică. Deja sunt considerat o influență proastă asupra sa, dar dacă se află despre beția ei, vor continua să mă vadă ca pe omul care influențează lumea negativ.
