Cum crezi că arată fericirea, când tu ești predispus doar eșecului? Cum crezi că vei supraviețui, când ai devenit povara de pe umerii celorlalți?
Acestea sunt întrebările ce-i traversează mintea lui Kendrick Jones, un suflet care a fost silit să fi...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
TEGAN HAYES
Atingeri și priviri năucitoare.
Situația este cât se poate de dificilă în clipele acestea. Kendrick este un încăpățânat și o va ține pe a lui întodeauna. De ce? Pentru că nu-și dorește să creadă că are o nouă familie, care îi poate oferi aceeași iubire pe care i-o oferă și mama și frații săi. Moartea mătușii mele l-a făcut pe unchiul meu să îi ofere mai multă atenție lui Heather și să încerce să o facă să nu-i simtă lipsa femeii ce i-a dat viață, iar ăsta a fost un exercițiu al destinului ca, în viitor — adică acum —, Domnul să-i aducă în cale o nouă iubire și familie.
Aseară, el nu a dormit aici, mama lui fiind îngrijorată în permanență, însă, în momentul în care aceasta a primit un mesaj din partea acestuia, s-a liniștit parțial. Nu știu de ce este atât de împotrivit în ceea ce-l privește pe unchiul Daniel, dar ceea ce se speculează în presă, pare destul de credibil și deranjator pentru el. Și cum am mai menționat în trecutul apropiat, într-adevăr, Daniel a avut multe aventuri după moartea mătușii. A încercat să găsească o înlocuitoare în viața sa și a tuturor, deși de multe ori, aș spune că a vrut să simtă din nou gustul tinereții.
Dimineața este o zi obișnuită de toamnă spre iarnă, frunzele copacilor sunt demult rătăcite pe pământ, vântul lăsându-le să cadă necontenit, iar frigul se simte exact ca sentimentele mele pentru cel mai egocentric băiat. Știu că, oricât de mult aș încerca să neg, nu voi putea, deoarece el a reușit să mă facă să simt anumite lucruri. Însă, nu-i voi spune și nici nu voi împărtăși această confesiune cuiva, voi ține în mine și mă voi preface că nu s-a întâmplat așa ceva niciodată. E greșit să mă simt atrasă de un băiat care mi-a provocat atât de mult rău, este inadmisibil. Lucrez la partea în care mă transform cu intensitate într-un boboc de floare, care nu va înflori și apoi îi va lăsa pe alții să-i rupă petalele. Dar oricât aș încerca să mă perfecționez pe mine și să-mi formez un scut asupra inimii și gândurilor despre el, acesta se va topi la apariția sa, la contactul dintre irișii noștri care reflectă natura. Căpruii mei sunt des evidențiați ca nisipurile fine ale Saharei sau cele mai arămii pământuri din zonele caniculare ale lumii. Pe când verzuii săi, arată ca pădurile proaspăt iubite de lacrimile cerului, având o licărire emoționantă, care mă face să cred că există o fărâmă de umanitate ascunsă pe acolo, pe undeva.
— Pari îngândurată, ai ceva să-mi spui? întreabă mama din senin și se ivește de după perete alături de Theresa, având fiecare o ceașcă de ceai în mâini.
— Nu, nu este nimic important, răspund și încerc să schițez un zâmbet.
— Știu că ți-e greu cu noii tăi veri, dar chiar nu vreau să te deranjeze, vorbește Theresa și se așază lângă mine, pe canapea.
— Eu trebuie să plec de urgență la birou, dar dacă este ceva ce te frământă, sună-mă sau vino la muncă. Te iubesc, scumpo! termină mama și mă sărută scurt pe frunte, lăsând cana de cafea pe măsuță.
