Cum crezi că arată fericirea, când tu ești predispus doar eșecului? Cum crezi că vei supraviețui, când ai devenit povara de pe umerii celorlalți?
Acestea sunt întrebările ce-i traversează mintea lui Kendrick Jones, un suflet care a fost silit să fi...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Tegan Hayes
Strigătul sufletului meu.
— Tegan, vreau să vorbesc cu tine. Acum.
Tonul tatei și mimica feței pe care o are în momentul de față mă face să mă înfior destul de tare. Robert Hayes stă și mă privește de pe balconul său de la etajul următor al casei, aruncându-i din când în când săgeți pline de venin prin privirile sale lui Kendrick, ceea ce mă derutează oarecum, căci nu a făcut-o până acum, decât în seara în care mă umilise amarnic tot el. Înghit în sec și continui să schițez o privire confuză spre Theresa și fiul său, neștiind la ce să mă aștept, deși aș avea o bănuială.
Nu după mult timp de la apariția tatei pe balcon, mă decid să urc scările și să aflu motivul adevărat pentru care m-a chemat în biroul său de la etaj. Iar când ajung în fața ușii, inspir și expir de câteva ori, încercând pe cât se poate să nu par agitată sau speriată, dar nu cred că îmi iese așa cum speram. Tata poate să fie o persoană foarte intimidantă și care poate să obțină orice vrea, poate chiar să-și dea seama după mimica feței ce ai de ascuns, nu degeaba mama s-a căsătorit cu el. A studiat două facultăți de prestigiu, cu departamente precum administrații bancare și psihologie, unde a învățat mânuirea afacerilor — la ceea ce se pricepe cel mai bine acum — și psihologia în ajutorul copiilor de a depăși diferite probleme.
Mi-ar fi fost de mare ajutor și mie, dar el nu și-a dat niciodată seama că, propria lui fiică, avea nevoie de un doctor psiholog, care s-o ajute să treacă peste bullying-ul sufocant adus de aproape întreaga instituție școalară.
— Intră, scumpo! îi aud vocea tatei după cele trei bătăi în ușă.
Apăs încet pe clanța ușii, deschizând-o și împingând-o cât este necesar ca să pot pătrunde. În încăpere, tata stă pe scaunul biroului său, având mâinile împreunate în stil rugăciune și veșnicii săi ochelari de vedere cu rame negre poziționați pe nas. La prima vedere, tata parcă e scos din filmele cu liceeni, în care el e directorul liceului, îmbufnat și deloc prietenos. Exact așa e și privirea sa acum.
Parcă sunt elevul problematic, care e pe cale să fie exmatriculat.
— Pot să știu și eu de ce sunt mințit de către toți membrii acestei case, inclusiv de către fiica mea? mă chestionează pe un ton cât se poate de calm, însă mă aștept să răbufnească în orice clipă.
— Nu știu la ce te referi, tată.
Mă prefac că nu știu, deși pentru el e evident că mint. Lasă dintr-odată ambele mâini pe suprafața tare a biroului din lemn, auzindu-se destul de puternic. Tresar puțin, însă îmi revin repede, sperând că am să reușesc să adopt o postură cât se poate de indiferentă la gestul său.
— Tegan, știi bine că apreciez enorm sinceritatea. Și poate pentru tine ar fi mai bine să fii sinceră și să-mi spui tu unde ai fost aseară, nu să aud de la alții.
