Legământul: Promisiunea mea

Capitolul XXIV

Amanda și Markus se așezară la masă într-un bar care abia se deschise iar un chelner veni la ei.

— Bună dimineața. Cu ce vă pot servi?

— O sticlă de vodkă și două pahare, spuse Amanda.

— Doar unul, interveni Markus. Eu conduc, deci nu pot bea alcool. În schimb voi bea un suc de portocale.

Chelnerul le zâmbi și plecă de lângă masa lor.

— Este destul de devreme. Doriți să beți alcool la ora aceasta? spuse Markus.

— Tristețea nu știe cât este ceasul, spuse ea absentă.

Markus oftă și privi în jur. Chelnerul le aduse comanda, apoi plecă. Amanda își turnă vodkă în pahar și îl dădu pe gât fără să schițeze nicio expresie.

— Nu cred că este prima dată când beți alcool, nu-i așa? zâmbi Markus.

— Nu, spuse ea turnându-și din nou băutură în pahar.

— Îmi puteți spune de ce am venit aici? o întrebă el.

— Am avut chef să beau ceva. Dacă beau suficient de mult, poate că voi leșina și, pentru câteva ore, nu va mai trebui să mă gândesc la el.

Amanda a băut și al doilea shot, apoi trânti paharul pe masă.

— S-a întâmplat ceva? Este legat cumva de bărbatul pe care îl iubiți? spuse el.

— De ce este iubirea atât de complicată, Markus? El a fost singurul bărbat pe care l-am iubit vreodată și mi-am dedicat toată viața lui. Și pentru ce? Ca el să mă privească în ochi și să îmi spună să nu intervin între el și fata aceea?

Amanda bău și cel de-al treilea pahar, moment în care Markus îl trase spre el și îl poziționă cu gura în jos.

— Ce faci? se enervă ea.

— Ați băut destul, spuse el.

— Cine ești tu să îmi spui cât să beau? Eu plătesc, până la urmă. Și te-am adus aici doar pentru că cineva trebuia să mă aducă acasă dacă mă voi îmbăta, se răsti ea.

Amanda apucă paharul și își turnă din nou alcool în acesta.

— Știi ce nu înțeleg? începu ea după ce înghiți. De ce nu mă place? Nu sunt urâtă sau proastă. Mă machiez în fiecare dimineață și am fost la cea mai bună facultate din țară, doar pentru că el mergea acolo. Mă comport frumos cu toată lumea, sunt politicoasă, îmi plac copiii. Atunci, de ce nu mă place?

Vocea Amandei tremura și o lacrimă îi curse pe obraz. Markus ar fi vrut să o îmbrățișeze și să îi spună că totul va fi bine, dar ar fi fost în zadar. Se vedea clar că era rănită și că nu va uita prea curând dragostea ce i-o purta bărbatului.

— Dominic este singurul bărbat pe care îl voi iubi vreodată, dar el o iubește pe Meredith, nu este ironic? pufni ea. Încep să cred că am fost o scorpie în viața anterioară, văzând cât de pedepsită sunt în aceasta.

— Am fost respinsă de multe ori de el, dar acum mă doare mai tare ca niciodată, spuse ea începând să plângă de-a binelea. A fost pentru prima dată când i-am văzut atât de apropiați și am simțit cum mi se frânge inima.

— Știu că sună clișeic, dar cred că trebuie să încercați să îl uitați. Această iubire pe care i-o purtați este dăunătoare atât pentru dumneavoastră, cât și pentru el, spuse Markus.