Legământul: Promisiunea mea

Capitolul XXVIII

Meredith i-a spus Amandei adevărul. I-a spus că nu a pierdut sarcina, ci mama ei i-a luat copilul și l-a dat unei alte familii. Deși își jurase să nu spună asta nimănui, pentru că nu știa cum ar fi reacționat alte persoane la aflarea acestui detaliu, Meredith știa că putea avea încredere în Amanda și că aceasta nu ar judecat-o niciodată pentru ce a făcut Karen.

— Îmi pare atât de rău să aud asta, Meredith. Nu m-aș fi gândit niciodată că asta s-a întâmplat de fapt, spuse Amanda.

— Nu am avut curajul să îți spun mai devreme, se justifică Meredith.

— Nu este nevoie să îmi explici. Mă bucur că ai avut încredere în mine să îmi spui ceva atât de important, zâmbi blonda. Dar știi ceva de ea?

— Absolut nimic. Oamenii care se ocupă de adopții sunt foarte stricți și nu pot da informații oricui.

— O vom căuta împreună, bine? Și o vom găsi.

— Mulțumesc că spui asta dar așa ceva pare imposibil. Doar în filme sau în cărți o mamă își poate găsi copilul după atâția ani.

— Ei bine, din acest moment, ești personajul principal al acestui film și îți vei găsi fiica. Îți promit că voi face tot posibilul să o găsesc.

Meredith o îmbrățișă pe Amanda iar în scurt timp amândouă adormiră. Dimineața următoare, cele două luau micul dejun la masa din grădină, când Markus se apropie de ele.

— Este cineva la poartă, dar nu cred că ați vrea să îi permit să intre, spuse el.

— Cine? întrebă Amanda.

— Domnul Dominic.

Meredith oftă și se ridică de la masă.

— Lasă-l să intre dar nu îi spuneți că sunt aici, spuse ea.

Meredith intră în casă și merse în camera Amandei dar se opri lângă fereastră, pentru a putea vedea ce se întâmplă în grădină.

Markus îi deschise poarta lui Dominic, iar acesta veni grăbit, aproape alergând, la Amanda.

— Ce faci aici la ora aceasta? îl întrebă blonda.

— Trebuie să vorbesc cu Meredith. Este aici, nu-i așa? spuse el.

— Nu, de ce ar fi Meredith aici? Și de ce o cauți?

Amanda se prefăcu neștiutoare, pentru a vedea ce are Dominic de spus în legătură cu ce s-a întâmplat.

— Am greșit față de ea și trebuie să îmi cer scuze, spuse el. În fine, dacă afli ceva despre ea, te rog să mă anunți și pe mine.

Amanda dădu afirmativ din cap iar Dominic plecă fără să mai spună altceva.

Meredith, însă, privea în continuare pe geam. Îl vedea pe Dominic plecând și ar fi vrut să coboare scările și să alerge după el. Dar credea că cel mai bine ar fi fost să dispară pur și simplu din viața lui și, mai ales, a lui Naty. După acel incident, nu voia să mai fie în preajma vreunui copil, crezând că îi va face rău.

— Te vei ascunde aici toată viața? o întrebă Amanda pe Meredith când aceasta se întoarse jos.

— Nu, îmi pare rău, nu vreau să te deranjez, spuse Meredith. Voi pleca imediat.

— Știi că nu la asta mă refer, Meredith, se enervă Amanda. Doar că Dominic plânge după tine iar tu nu faci altceva decât să faci rău amândurora, atât ție, cât și lui. Spune-mi, privindu-mă în ochi, că nu îți dorești să mergi la el, iar eu te voi crede.