Legământul: Promisiunea mea

Capitolul I

Efectul fluturelui se referă la faptul că, dacă un fluture dă din aripi la momentul potrivit, acesta poate produce un uragan în celălalt capăt al planetei. Cu alte cuvinte, o singură schimbare, oricât de mică ar fi ea, poate avea repercusiuni majore în viitor. Meredith a trăit asta pe pielea ei în acea zi, iar de atunci continuă să suporte consecințele. Dacă nu ar fi ieșit atunci din casă, acel bărbat nu ar fi văzut-o, nu ar fi fost violată, nu ar fi rămas însărcinată, tatăl ei nu ar fi murit, iar mama ei nu ar fi devenit dependentă de alcool.

Înainte de ziua aceea, ea încă mai avea curajul de a spera la o viață mai bună. Spera să meargă la o facultate prestigioasă, să îi facă mândri pe părinții ei și să trăiască o viață lipsită de griji alături de viitorul ei soț. Acum, însă, Meredith nu mai avea nici măcar curajul de a spera la toate acestea. Era condamnată la o viață tristă, plină de regrete.

Singurii ce reușeau să îi aducă zâmbetul pe buze erau copiii de la orfelinatul unde lucra. Doar ei mai puteau aduce căldură în inima ei înghețată.

— A terminat toată lumea de mâncat? întrebă Meredith copiii ce stăteau așezați la două mese rotunde.

— Da, au răspuns aceștia în cor.

— Putem ieși afară? întrebă un băiețel blond.

— Desigur, răspunse Meredith.

Copiii s-au ridicat de îndată de pe scaune și au alergat fericiți spre terenul de joacă.

Meredith începu să strângă farfuriile de pe masă și le duse în bucătărie pentru a le spăla, aruncând, din când în când, câte un ochi asupra celor mici, pe fereastră.

— Nu trebuie să faci asta, mă descurc eu, spuse Gladys.

Gladys a început să lucreze în acel orfelinat dinainte ca Meredith să se fi născut, pe vremea când era tânără. Acum, însă, era în vârstă și se plângea mereu de dureri de spate. Cu toate astea, venea în fiecare zi la locul de muncă, deoarece avea nevoie de bani pentru a-i plăti medicamentele soțului său bolnav de cancer.

— Nu te obosi, ia un loc, spuse Meredith aducându-i un scaun. Știi doar că îmi place să muncesc.

— Ce mai face mama ta? o întrebă femeia pe Meredith.

Aceasta oftă și se chinui să îi dea un răspuns. Nu pentru că îi plăcea să vorbească despre mama ei, ci doar din politețe.

— Este bine, răspunse. Dar soțul tău?

— Este din ce în ce mai rău, spuse femeia, întristându-se.

Meredith lăsă deoparte vasele ce trebuiau spălate și îi întinse femeii un șervețel, ca mai apoi să se așeze pe podea în fața ei.

— Ce au spus doctorii? o întrebă.

— I-au mai dat doar două luni, spuse ea, apoi își suflă nasul.

Meredith știa că nimic din ce ar spune nu i-ar putea alina suferința, însă se gândi că o vorbă bună este mereu binevenită.

— Îmi pare rău să aud asta. Dar trebuie să fii tare pentru el. Nu îi arăta că ești tristă și fă-i ultimele luni din viața frumoase.

— Așa voi face, spuse bătrâna, ștergându-și lacrimile. Dar tu? Ai găsit vreo informație legată de copilul tău?

Gladys a fost singura persoană căreia Meredith i-a spus ce s-a întâmplat, cu adevărat, cu fiica ei după naștere. A avut mare încredere în ea încă din clipa în care a cunoscut-o. Restul persoanelor cunosc doar versiunea spusă de mama ei.