Legământul: Promisiunea mea

Capitolul IV

Meredith își petrecuse toată noaptea plângând, întrebându-se dacă mama ei este bine și dacă a ajuns în siguranță la casa surorii ei. A încercat să le sune din nou pe amândouă, dar în zadar, pentru că niciuna dintre ele nu i-a răspuns.

Indiferent dacă mama ei era de acord sau nu cu decizia lui Meredith, fata se hotărî să nu renunțe la planul său. Mama ei trebuia să își revină, fie că îi convenea asta sau nu.

— Ai pățit ceva? o întrebă Caroline, de îndată ce o văzu intrând în casă. Nu arăți prea bine.

— Am câteva probleme acasă, spuse Meredith, încercând să nu dea prea multe detalii.

Nu îi plăcea să dezvăluie străinilor prea multe detalii personale legate de viața ei.

Ziua a trecut repede, iar Meredith era în camera lui Naty, pregătită de plecare, însă fetița continua să o țină de vorbă, încercând să o facă să mai stea puțin cu ea.

— Meredith, ești bine? o întrebă Naty.

— Da, minți aceasta.

În realitate, nu se putea opri din a se gândi la Karen. Odată ce va fi dusă în centrul de dezalcoolizare, oare se va acomoda acolo? Și, cel mai important, ce se va întâmpla după aceea? După ce Karen va scăpa de dependență, ce se va întâmpla cu relația dintre ele? Își va da seama că nu Meredith era vinovată pentru moartea tatălui ei, sau va crede același lucru?

— Nu cred că ești bine, insistă Naty. Mie îmi poți spune orice.

— Mă doare puțin capul, zâmbi Meredith, nedorind să o sperie pe cea mică.

— De ce te doare? întrebă aceasta îngrijorată.

— Nu am dormit toată noaptea, oftă Meredith. M-am gândit la mama. Are niște probleme iar eu încerc să o ajut, deși ea nu îmi vrea ajutorul.

— Oh, exclamă Naty. Îmi pare rău să aud asta. Dar cred că este mai bine să te cerți cu mama ta, decât să nu ai o mamă, nu?

Meredith se întristă, intuind ce voia Naty să insinueze prin vorbele ei.

— Eu nu mi-am cunoscut niciodată mama și nu știu nimic despre ea, adăugă Naty. Tati mi-a spus doar că a devenit un înger atunci când m-am născut. Este un lucru bun, nu?

— Desigur, încercă Meredith să zâmbească.

Acum știa ce se întâmplase cu mama fetiței. Murise la naștere.

Poate că de aceea domnul Dominic o crește singur, pentru că nu a putut trece peste moartea soției sale și nu s-a recăsătorit, gândi Meredith.

— Uite cât de tare plouă afară, spuse Meredith, încercând să schimbe subiectul. Nici nu am observat când a început ploaia.

— Îmi este frică să dorm singură când plouă afară, spuse Naty.

— De ce nu vorbești cu tatăl tău despre asta? Poate va dormi el cu tine dacă îi spui că îți este teamă, îi spuse Meredith.

— Tati niciodată nu vrea să doarmă cu mine, spuse Naty. Îmi spune mereu că trebuie să fiu o fată puternică și să nu mă tem de nimic.

— Sunt sigură că se va opri ploaia până când te vei culca, încercă Meredith să o liniștească.

Dominic intră chiar atunci în camera lui Naty, vrând să vadă ce face fiica lui.

— Meredith, nu ai plecat încă? o întrebă el.

— Tocmai voiam să plec, spuse ea.

— Afară plouă destul de tare. Vrei să îi spun șoferului să te ducă acasă? propuse.