Legământul: Promisiunea mea

Capitolul XXI

Duminică, după ce toți luară micul-dejun, Meredith urcă la etaj, apoi merse în camera lui Naty, care însemna ceva pe un calendar.

— Ce faci acolo, Naty? o întrebă Meredith.

— Calculam câte zile mai sunt până la ziua mea de naștere, răspunse ea. Mai sunt exact șapte zile. Săptămâna viitoare pe vremea aceasta voi avea șapte ani.

— Nu mi-a spus nimeni că urmează să vină ziua ta, se bosumflă Meredith.

— În fiecare an, bunica îmi pregătește o petrecere imensă, la care invită copiii enervanți ai prietenilor ei. Eu nici măcar nu mă înțeleg bine cu acei copii.

— Ei bine, anul acesta ți-ai putea invita colegii de la școală, spuse Meredith. Știi la cine mă gândesc, nu-i așa?

— Crezi că Josh ar vrea să vină, după modul în care l-a tratat bunica ultima dată când a fost aici?

— Desigur că ar veni pentru tine, zâmbi Meredith.

Meredith se gândea ce cadou i-ar putea face lui Naty. Nu era ca și cum i-ar fi lipsit ceva, pentru că puștoaica avea tot ce își putea dori. Iar Meredith nu avea prea mulți bani pentru a-i face un cadou. Până la urmă, Meredith decise să îi tricoteze un pulover culoarea ei preferată, și anume roz.

A doua zi, în timp ce Naty era la școală, Meredith merse la un magazin pentru a cumpăra un ghem mare de lână și andrele, apoi se întoarse acasă și începu să tricoteze. Zilele treceau cu repeziciune, iar Naty era tot mai încântata de petrecerea pe care o organiza bunica ei.

În dimineața aceea, Meredith se trezi devreme și merse la bucătărie, unde îi pregăti lui Naty clătite pentru micul-dejun. După ce le puse pe o farfurie și le ornă cu frișcă si felii de banană, Meredith urcă scările și se îndreptă spre camera ei, dar se opri în dreptul ușii când o văzu că Josephine ajunsese deja acolo înaintea ei.

— Scumpo, mă gândeam să luăm micul-dejun împreună la un restaurant. Ce spui? spuse femeia.

— Ar fi minunat, se entuziasmă cea mică. Îi voi spune lui tati să vină și el.

— Perfect. Eu mă duc în camera mea să mă schimb.

Josephine ieși din camera lui Naty și trecu pe lângă Meredith, privind-o cu ură.

— Meredith, de ce stai acolo? Vino! spuse Naty după ce o văzu.

Meredith intră, iar ochii fetiței se opriră pe farfuria cu clătite pe care o ținea bona ei.

— Le-ai pregătit pentru mine? întrebă ea.

— Da, zâmbi Meredith.

— Îmi pare rău, dar nu cred că le voi putea mânca. Bunica vrea să mergem la restaurant și dacă voi mânca acum, nu voi mai putea mânca acolo, spuse Naty.

— Este în regulă, înțeleg, spuse Meredith. Vrei să te ajut să îți faci părul?

În timp ce Meredith o ajuta pe Naty să se pregătească, Josephine era în dormitorul său și al lui Preston, sunând-o pe Amanda.

— Alo? răspunse blonda.

— Bună, Amanda. Voiam să te anunț că eu, Naty și Dominic vom merge la un restaurant peste aproximativ o oră. Vreau să fii și tu acolo, spuse ea.

— De ce aș veni și eu, Josephine? Știm amândouă cu Dominic nu simte nimic pentru mine, iar acum că este îndrăgostit pe Meredith, nici nu am speranța că va simți vreodată ceva.