Legământul: Promisiunea mea

Capitolul LV

     Înainte de a apuca să facă orice, Meredith auzi o bătaie în ușa camerei. Aceasta nu răspunse deoarece nu aștepta pe nimeni și nu știa cine ar putea fi, ținând cont că îl gonise pe Dominic cu puțin timp în urmă.

     Ușa se deschise iar Felix se afla la câțiva pași în fața ei.

     — În halul ăsta ai ajuns? spuse el ironic. Oh, haide, nu te sinucide. Nu va mai fi amuzant.

     — Ce vrei? spuse Meredith.

     — Nu am apucat să vorbim destule seara trecută pentru că a apărut Dominic, apoi tu ai vrut să te victimizezi și să spui că nu te simți în siguranță acasă și că vrei să dormi la un hotel.

     — Cum m-ai găsit?

     În vocea lui Meredith nu se citea nicio emoție. Nu îi era frică, nu era tristă, nu era nervoasă. Nu simțea nimic.

     — În momentul ăsta, te afli în hotelul tatei. Era logic să te găsesc. Păi, cred că voi spune repede ce am de zis, pentru că se pare că ai treabă, spuse el ironic referitor la ciobul care încă se afla pe încheietura lui Meredith.

     Felix mai făcu un pas spre ea dar fata nici măcar nu ridică privirea spre el. În acel moment, ar fi putut să o omoare sau să o violeze din nou, căci nu îi mai păsa. Meredith oricum nu mai voia să se afle pe pământ.

     — Acum că m-am întors, ai face bine să nu faci pe deșteapta și să depui vreo plângere împotriva mea la poliție, spuse el.

     — De ce aș face-o? Oricum nu mă va crede nimeni. Cel puțin, așa mi-a spus mama acum șapte ani, când am vrut să o fac, spuse ea.

- Păi, mama ta a avut dreptate. Prin urmare, cred că ar fi cel mai bine ca tu să pleci cât mai departe de acest oraș și să îmi lași familia în pace.

     — Voi pleca foarte departe de acest oraș, spuse Meredith privind din nou ciobul care nu își schimbase poziția.

     — Atunci, eu am cam terminat și aș putea pleca. Dar de avertizez. Dacă încerci să faci vreo mișcare, mă voi asigura că nu îți vei mai vedea fiica niciodată.

     Meredith simți că reveni la viață când auzi ultimele cuvinte. Fata se ridică în picioare, sperând să obțină mai multe informații de la Felix.

     — Stai. Tu știi unde este fiica mea? îl întrebă ea.

     — Tu nu știi? spuse el ironic.

     — Nu. Mama a luat-o la naștere și nu mi-a spus niciodată unde a dus-o. Dar tu știi unde este, nu-i așa?

     — Wow, mami a fost cam crudă cu tine, râse el. Și, chiar dacă aș ști unde este, de ce crezi că ți-aș spune?

     — Voi face orice. Te rog, spune-mi. Am stat despărțită de ea tot timpul acesta. Nu am apucat nici măcar să o iau în brațe după ce am născut-o, pentru că mama a plecat imediat cu ea. Nu am reușit nici să îi simt mirosul.

     — Ești patetică, își dădu el ochii peste cap. Cum poți plânge după un copil?

     Felix se răsuci pe călcâie, cu fața spre ușă, pregătit să plece, când Meredith căzu în genunchi, cu mâinile împreunate.

     — Te implor, dacă știi unde este fiica mea, spune-mi. Nu am găsit niciodată vreun indiciu legat de locul în care se află. Probabil are deja o familie, așa că nu vreau să o iau de acolo. Vreau doar să văd dacă este bine, cum arată... Vreau să o îmbrățișez.