Legământul: Promisiunea mea

Capitolul XLVII

     Meredith deschise ochii și se uită împrejur. Nu îi venea să creadă că se afla în camera lui Dominic. Simțea că, după toate greutățile pe care le-au depășit împreună, răbdarea lor a fost răsplătită iar povestea lor de dragoste putea începe.

     Naty nu era de găsit iar Dominic stătea la birou, tastând ceva la laptop.

     — Oh, bună dimineața, spuse el când observă că fata s-a trezit.

     — Bună dimineața, răspunse ea somnoroasă. Unde este Naty?

     — Naty s-a dus la școală, spuse Dominic.

     — Deja? Cât este ceasul? întrebă ea confuză.

     — Aproape zece și un sfert.

     — De ce m-ai lăsat să dorm atât de mult? îl întrebă ea supărată. Trebuia să o ajut pe Naty să se îmbrace, să îi pregătesc cutia cu mâncare.

     — Stai liniștită, am făcut eu toate astea, o calmă el. Mi-am dat seama că ieri ai avut o zi lungă și ai fost obosită, așa că te-am lăsat să dormi mai mult.

     Meredith se ridică în capul oaselor și își frecă ochii.

     — Am o veste bună pentru tine, îi spuse Dominic.

     — Serios? Ce anume?

     — Am cumpărat bilete de avion pentru Los Angeles. Vom pleca în două zile.

     Fata zâmbi incontrolabil și se dădu jos din pat pentru a merge lângă biroul lui Dominic.

     — Vorbești serios? Chiar îmi voi întâlni fiica în două zile? spuse ea entuziasmată. Abia aștept să o văd. O voi aduce aici și o voi răsfăța cu tot felul de jucării și haine.

     — Meredith, nu uita că nu știm sigur dacă ea este fiica ta sau nu. Mă gândeam că ar trebui să facem un test ADN când vom ajunge acolo. Dacă el va spune că este fiica ta, ne vom gândi atunci ce vom face.

     — Sigur, spuse Meredith.

     În realitate, ea nu era deloc atentă la ce spunea Dominic. Era mult prea concentrată pe gândul că își găsise fiica încât să îi mai pese de altceva. Era ferm convinsă că aceea era fiica ei și nu voia să audă altceva.

     Dominic nu plecă la birou, pentru a petrece puțin timp singur cu Meredith, însă aceasta vorbea doar despre fiica ei.

     — Crezi că va fi încântată să mă vadă? Doar nu va crede că am abandonat-o atunci, nu-i așa? Crezi că părinții ei știu ce s-a întâmplat, de fapt? Oare i-au povestit despre mine?

     — Meredith, nu îți face probleme. Totul va fi bine, îi spuse el.

     — Dar dacă nu o să îi placă de mine? Sau dacă nu va vrea să mă vadă deloc? se îngrijoră ea.

     — Îți promit că nimic din toate astea nu se va întâmpla. Calmează-te.

    La prânz, Naty se întoarse acasă la aceeași oră ca de obicei. Fetița merse în camera ei, unde Meredith o aștepta cu zâmbetul pe buze.

     — Nu te-am văzut niciodată zâmbind atât de larg. De ce ești atât de fericită? o întrebă ea.

     — Mai ții minte când ți-am spus povestea aceea despre trandafirul meu? spuse Meredith. Ei bine, cred că l-am găsit.

     — Serios? spuse Naty încântată. Mă bucur pentru tine. Unde este?

     — Nu este aici. Este în alt oraș.