Legământul: Promisiunea mea

Capitolul XXV

Duminică, după ce toți membrii familiei mâncară prânzul, Dominic se ridică de la masă și îi anunță pe ceilalți că trebuie să plece.

— Este duminică, spuse Preston. Ce este atât de urgent încât nu poate aștepta până mâine?

— Știi hotelul pe care urmează să îl deschidem anul viitor, cel din centru? Toate camerele au fost mobilate și vreau să merg astăzi acolo pentru a vedea cum arată, spuse Dominic.

— În regulă. Vrei să vin cu tine? îi propuse tatăl lui.

— Nu, mă descurc singur.

Dominic plecă, iar Meredith o conduse pe Naty în camera ei.

— Mi se pare mie sau ești cam supărată? îi spuse ea.

— Bineînțeles că sunt supărată, spuse Naty trântindu-se pe patul ei. Tati este mai mereu plecat de acasă și abia dacă apuc să petrec câteva minute cu el pe zi. De ce trebuie să meargă la firmă chiar în fiecare zi?

— Este afacerea familiei, spuse Meredith. Plus că o face pentru tine, deoarece nu vrea ca tu să ai lipsuri în viață.

— Degeaba avem atâția bani, dacă nu pot sta cu tatăl meu, se bosumflă ea.

Meredith se așeză pe marginea patului, dorind să o consoleze pe Naty, dar supărarea acesteia se risipi cu repeziciune și fetița se ridică în capul oaselor.

— Apropo, știai că tati te place? spuse brusc Naty, făcând-o pe Meredith să mărească ochii în semn de șoc.

— P-Poftim? se bâlbâi ea.

— Ceva îmi spune că știai deja, spuse ea suspicioasă. Dar mă voi preface că acum ai aflat. Deci, cum spuneam, cred că tati te place.

— De ce ai spune asta? spuse Meredith.

— Nu este greu să îți dai seama de așa ceva. De când te-ai mutat aici, tati se poartă diferit. Înainte era irascibil tot timpul și se certa cu oricine, dar acum pare mereu binedispus. Mai puțin când se află în preajma bunicii sau a Amandei. Cred că nu le place pe cele două.

— Naty, nu spune asta. Tatăl tău nu mă place, spuse Meredith.

— De ce te comporți de parcă ar fi ceva rău? Oamenii se îndrăgostesc tot timpul, ridică ea din umeri. Dar știi ceva? Ești prima femeie de care s-a îndrăgostit tati de când m-am născut eu. Dar mă bucur. Poate vă veți căsători și vei fi chiar mama mea.

Văzând cât de fericită era Naty spunând acele cuvinte, Meredith își permise să își imagineze timp de câteva secunde cum ar arăta viețile lor dacă dorința lui Naty ar deveni realitate. Toți trei ar fi foarte fericiți împreună, iar Naty ar avea, în sfârșit o mamă.

— Așa ceva nu se poate întâmpla, spuse Meredith cu voce tare.

— De ce nu? Eu te plac, tati te place. Ce mai este de spus?

— Naty, lucrurile nu sunt atât de simple. Eu am venit aici pentru că am vrut să fiu bona ta, nu ca să mă căsătoresc. Plus că Amanda îl iubește pe tatăl tău, iar eu nu pot interveni între ei, încercă ea să îi explice.

— Dar tati nu o iubește pe ea, ci pe tine.

— Naty, îmi pare rău, dar nu pot fi mama ta deocamdată, spuse Meredith.

— De ce nu? se întristă Naty.

— Mai ții minte povestea pe care ți-am spus-o despre trandafirul care mi-a fost furat? spuse Meredith. Nu pot deveni mama ta până când nu îmi găsesc trandafirul.