Legământul: Promisiunea mea

Capitolul XLVIII

     Amanda a fost dusă într-un alt salon, moment în care Markus merse direct la ea. Deși era încă puțin amețită în urma anesteziei, blonda era conștientă de ce se întâmplase.

     — Markus, îmi pare rău. Știu cât de mult țineai la acest copil. Nu am vrut să se întâmple asta, a fost doar un accident. Veneam după tine pentru că voiam să îți fac o surpriză și să te aștept dar se pare că nimic nu a mers cum mi-am dorit.

     — Amanda, nu ai de ce să îți ceri scuze.

     Markus se așeză pe marginea patului ei și îi luă mâna în a sa.

     — Nu ți-au spus doctorii?

     — Ce să îmi spună? întrebă ea confuză.

     — Ai fost însărcinată cu tripleți. Ai pierdut doar un băiat. Încă mai avem o fată și un băiat.

     Amanda zâmbi involuntar. Oricât de rău i-ar fi părut pentru copilul pe care îl pierduse, știa că trebuia să fie tare pentru ceilalți doi. Nu putea risca să nu fie sănătoasă și să le pună și lor viețile în pericol.

     — Îți dai seama câte vergeturi voi avea de la o burtă atât de mare? glumi ea.

     După câteva clipe de tăcere, Markus îi spuse:

     — Îmi pare rău că nu am putut avea grijă de tine, Amanda. Era prima noastră zi împreună și trebuia să fie specială. Nu voiam să se termine așa.

     — Markus, nu este vina ta. Coboram scările și, brusc, m-am simți foarte amețită. Dar asta i se poate întâmpla oricui.

     Ușa încăperii se deschise iar în salon intrară Dominic și Meredith. Cu toate că știa că ar fi trebuit să le ofere spațiu celor doi, Meredith voia să o vadă pe Amanda pentru a se asigura că este bine.

     — Ce căutați aici? spuse Amanda confuză.

     — Am venit să vedem cum te simți, zise Meredith.

     Amanda lăsă capul în jos iar Markus se ridică de pe patul ei, pentru a o lăsa să vorbească cu ei.

     — Nu credeam că vă mai pasă de mine, spuse ea.

     — De ce nu ne-ar păsa de tine? Ești prietena mea cea mai bună, spuse Meredith cu lacrimi în ochi.

     Blonda se ridică în capul oaselor iar Meredith se aplecă peste patul ei și o îmbrățișă. După ce Meredith se dădu un pas în spate, atenția Amandei se concentră asupra lui Dominic.

     — Și ție ți-a fost dor de mine, nu-i așa? glumi ea.

     — Da, la fel cum Rusiei îi este dor de Lenin, spuse el sarcastic dar deveni imediat serios. Ești bine?

     — Sunt bine, îi zâmbi ea.

     Câteva momente de tăcere mai târziu, Amanda simțea că trebuia să vorbească cu Meredith și Dominic, deoarece ultima dată când s-au văzut, lucrurile nu au mers prea bine.

     — Îmi pare rău, spuse ea brusc, luându-i prin surprindere pe ceilalți. Știu că am greșit mult și îmi este rușine chiar și să îmi cer scuze. Dar mama m-a influențat și m-a obligat să iau această decizie. Credeți că am putea să luăm totul de la capăt?

     — Promiți că nu te vei îndrăgosti iar de mine? spuse Dominic, făcându-i pe toți să râdă.

     — Nu te flata singur, Dominic. Am ceva mai bun acum, spuse ea privindu-l pe Markus.