Legământul: Promisiunea mea

Capitolul XXIX

— Dominic? spuse Meredith.

Nu îl mai văzuse niciodată îmbrăcat altfel decât elegant, în afară de zilele petrecute la munte alături de el și Naty.

— În carne și oase, zâmbi el dându-și șapca jos și aruncând-o pe bancheta din spate.

— Te rog, întoarce mașina și du-mă înapoi acasă la Amanda. Trebuie să aștept un colet, spuse Meredith.

— Legat de asta... Nu există niciun colet. I-am spus Amandei că trebuie să vorbesc cu tine, așa că ea a inventat o scuză ca să te scoată din casă, spuse el.

Meredith își dădu ochii peste cap și întoarse capul spre dreapta, privind pe geam.

— Nu prea am ce să vorbesc cu tine, așa că m-ai răpit degeaba, spuse fata.

Dominic oftă dar alese să nu spună nimic, ci doar să conducă în continuare, până ajunse în fața unei lac peste care trecea un pod. Cei doi coborâră din mașină iar Dominic îi făcu semn lui Meredith să îl urmeze și merseră pe pod. Abia acum fata realizase ce era atât de special la acest loc.

Pe barierele podului se aflau sute de lacăte, unele având scrise pe ele câte o inițială sau chiar o dată.

— De ce am venit aici? spuse Meredith.

— Te rog, întoarce-te acasă, spuse Dominic trecând direct la subiect.

— Dominic, am mai vorbit despre asta, spuse Meredith. Nu mă pot întoarce acolo.

— Uite, nu te pot obliga să faci ceva ce nu vrei dar gândește-te la mine. Te iubesc. Cum voi putea merge acasă, știind că, atunci când mă voi întoarce de la birou, tu nu vei mai fi în camera lui Naty? Am nevoie de tine, Meredith, mai mult decât orice altceva. Am devenit dependent de tine.

— Trebuie să înveți să treci peste, așa cum a făcut și Amanda.

— Ei bine, eu nu pot. Și, lasă-mă pe mine, dar ce se va întâmpla cu Naty? S-a atașat atât de mult de tine și mă întreabă de ce nu o mai iei tu de la școală și unde ai dispărut. Cei îi voi spune?

— Îi vei spune că am ales să o protejez și de aceea m-am distanțat de ea. Poate că nu va înțelege acum dar, când va crește, își va da seama că am luat decizia corectă. Nu îmi pot permite să stau în preajma unui copil dacă știu că nu pot avea grijă de el.

Ochii lui Meredith se umeziră iar aceasta lăsă capul în jos. Dominic îi puse mâna pe obraz, îi șterse lacrimile cu degetul mare, apoi îi ridică capul, pentru a o face să îl privească în ochi.

— Îți promit că nu se va întâmpla nimic din ce îți imaginezi tu. Tu, Naty și cu mine vom fi toți bine, spuse el. Această frică se află doar în mintea ta dar îți promit că nu se va întâmpla nimic rău.

— Și dacă o voi răni din nou pe Naty? spuse Meredith.

— Atunci te voi concedia, glumi el și amândoi începură să râdă.

Dominic mai făcu un pas spre Meredith și o îmbrățișă. În loc să se retragă, fata rămase acolo, bucurându-se de căldura și liniștea pe care i le transmitea Dominic doar printr-o simplă atingere.

Fiecare făcu un pas în spate, moment în care Dominic scoase un lacăt și un marker permanent din buzunarul pantalonilor.

— Nu te-am adus întâmplător aici, spuse Dominic. Vezi tu, când eram mic, am venit aici cu tata la pescuit într-o zi. Atunci, am văzut un cuplu de îndrăgostiți care au legat un lacăt aici și și-au jurat iubirea unul față de celălalt. Eram doar un copil dar mi s-a părut un gest romantic și mi-am dorit să fac și eu asta alături de femeia pe care o iubesc.