Legământul: Promisiunea mea

Capitolul X

Meredith deschise ochii. Se uită împrejur, doar ca să observe că se afla într-un loc complet necunoscut. Era întinsă pe un pat, într-un dormitor în care nu mai fusese niciodată. Se ridică în capul oaselor, moment în care cineva intră pe ușă.

— Oh, te-ai trezit? întrebă Dominic, închizând ușa în urma lui.

Meredith era nedumerită. Nu știa cum ajunsese aici.

— Probabil te întrebi unde ești și cum ai ajuns aici. Nu îți face griji. Ești acasă la noi, îi spuse Dominic. Ai leșinat, dar a venit rapid o ambulanță, și doctorii au avut grijă de tine. Au spus că nu este nevoie să te interneze și că este suficient să te odihnești o perioadă.

— Mary și Josh sunt bine? întrebă Meredith, ridicându-se în capul oaselor.

— Ai fost la un pas de moarte în casa aceea, iar acesta este primul lucru pe care îl spui? spuse el, însă nu primi nicio reacție din partea ei. Da, amândoi sunt bine.

— Mă bucur, răsuflă ea ușurată.

Îngrijorările lui Meredith au apărut abia acum, când și-a dat seama că nu mai putea locui în acea casă și nu avea unde să se ducă.

— Ce vei face acum că locuința ta a ars? o întrebă el, parcă citindu-i gândurile. Vei sta la vreo rudă?

— Singurele mele rude sunt mama și mătușa, dar nu știu cât de dispuse ar fi să mă primească în casa lor, își dădu ea ochii peste cap. Voi strânge bani, și voi reconstrui casa.

— Poți locui aici până vei face rost de suficienți bani, i-a propus Dominic.

— Oh, nu, spuse Meredith. Nu vreau să vă deranjez.

— Nu ne deranjezi deloc, spuse el. În camera aceasta nu stă nimeni. Iar Naty cred că ar fi mai mult decât fericită să afle că vei sta cu ea mai mult timp.

Meredith analiză bine situația înainte de a lua o decizie. Momentan, era singura variantă pe care o avea. Dacă ar fi refuzat oferta lui Dominic, ar fi fost nevoită să doarmă pe vreo bancă, într-un parc oarecare.

Înainte ca Meredith să dea un răspuns, Naty intră în cameră, și se urcă lângă ea în pat.

— Meredith, te simți bine? o întrebă ea.

— Da, scumpa mea, îi spuse ea.

— Când te-a adus tati aici m-am speriat foarte tare. Dar a avut mare grijă de tine. Te ținea în brațe ca pe o prințesă, spuse ea.

Meredith întoarse privirea către Dominic, însă acesta privea pierdut prin încăpere, evitând contactul vizual.

— Să înțeleg că vei locui aici de acum înainte? Sau, cel puțin, până te poți întoarce acasă? spuse Naty.

Ochii fetei sclipeau, sperând să petreacă mai mult timp cu bona ei, pe care o îndrăgea atât de mult. Trăind fără o figură maternă, Naty tânjea la dragostea pe care doar o mamă i-o putea oferi copilului ei. Guvernantele pe care le avusese până în acel moment fuseseră toate femei în vârstă, serioase, incapabile de a crea o legătură emoțională cu fetița. Însă Meredith era atât de blândă cu ea, încât Naty nu putea să nu se simtă apropiată de ea.

Meredith observă acest lucru și nu o putu refuza pe cea mică.

— În regulă, spuse Meredith. Voi locui aici o perioadă.

— Mă bucur nespus, spuse Naty fericită.

Naty și Dominic au plecat fiecare în camerele lor, iar Meredith a rămas singură. Voia să creadă că totul a fost doar un vis, iar când se va trezi, va fi în patul ei, în care a dormit dintotdeauna, și nu în casa unor străini.