Capitolul V

2.9K 167 3
                                    

A doua zi, cele două dormeau împreună pe covor, când Dominic deschise ușa, întrebându-se de ce Naty nu s-a trezit încă. Acesta intră în cameră, dregându-și vocea, dorind să o trezească pe Meredith. Fata deschise ochii nedumerită și, când îl văzu pe Dominic, se ridică de pe covor cu grijă, pentru a nu o trezi pe Naty și ieși din cameră alături de el.

— De ce dormeați tu și Naty pe jos? o întrebă el.

— Pur si simplu am adormit acolo, spuse ea.

— Cum ai putut să fii atât de neglijentă? se răsti el. Naty ar fi putut să răcească dormind pe podea.

Dominic era, de obicei, un bărbat calm, calculat. Însă uita de aceste caracteristici ale sale atunci când venea vorba de Naty. Nu conta pe cine ar fi rănit. El făcea orice pentru a o proteja pe fiica sa.

— Îmi pare rău, spuse Meredith lăsând privirea în jos. Nu m-am gândit la asta.

Dominic plecă fără să mai spună nimic altceva, iar Meredith intră înapoi în camera lui Naty și constată că și aceasta s-a trezit.

— De ce țipa tati la tine? o întrebă pe Meredith. Dacă se poartă urât cu tine, spune-mi și voi vorbi eu cu el.

— Nu țipa la mine, o asigură Meredith. Mi-a spus doar ca altă dată să nu te mai las să dormi pe jos, pentru că ai putea răci.

— Tati este mereu prea protector, se bosumflă ea. Nici măcar nu mă lasă să ies afară cu alți copii de vârsta mea. Am voie să ies doar cu cineva din familie.

— Ar trebui să te bucure asta, spuse Meredith. Acesta este modul lui de a-ți arăta că te iubește.

— Crezi? spuse ea.

— Bineînțeles. Toți tații își protejează fiicele. Așa obișnuia să facă și tatăl meu.

— Înainte să plece?

— Da, oftă Meredith. Înainte să plece.

— Ce mâncăm în dimineața asta? întrebă Naty, vrând să schimbe subiectul, după ce a observat că Meredith se întristase.

— Haide să mergem în bucătărie și să îmi spui de ce ai poftă.

Cele două coborâră la parter, iar Naty se așeză la masă, cât timp Meredith îi pregăti micul-dejun. După ce toți membrii familiei au terminat de mâncat, Dominic se ridică de la masă, vrând să plece la firmă.

— Dominic, vreau să vorbesc ceva cu tine, spuse Josephine, care îl conduse până la ușă, unde nimeni nu îi putea auzi.

— În seara aceasta vreau să vii puțin mai devreme de la lucru, pentru că familia Amandei va veni în vizită la noi, spuse ea.

— Nu știu ce să spun, zise el. Am foarte mult de lucru.

— Nu cred că este vorba despre ceva ce nu poate fi amânat, spuse ea.

— Este ușor pentru tine să spui asta, ținând cont că tu nu ai muncit nici măcar o zi în viața ta. E drăguț să trăiești din banii tatei, nu-i așa? zâmbi el obraznic.

— Nu vreau să mai aud niciun cuvânt din partea ta, Dominic. La ora opt vei fi acasă, punct.

Josephine plecă nervoasă, iar Dominic oftă și se urcă în mașină.

— Meredith, vreau să o ajuți pe bucătăreasă să pregătească cina pentru seara aceasta, îi spuse Josephine fetei.

— În regulă, zise ea.

Legământul: Promisiunea meaWhere stories live. Discover now