"și de-ar ști lumea întreagă cum este să te iubesc
nu ar mai întreba niciodată
ce am văzut în tine"
Ashton Park este probabil cea mai optimistă, plină de viață și aeriană persoană pe care o cunoști. Hardin Acosta este genul de persoană de care conșt...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
♧
Îmi arunc prosopul umed pe umăr și îmi întind mușchii, ieșind din piscină, fiind atent să nu alunec. Nu am mai văzut-o pe iubita lui Acosta umblând pe aici, nu că m-ar deranja și nici nu că aș fi fost foarte atent. Cred că a plecat după accidentul de mai devreme, deși nici de Acosta nu mai auzeam nimic. Au intrat amândoi în pământ. Oare chiar nu i-a zis lui ce am spus eu? Mă mânca curiozitatea să aflu ce a fost între ei doi, dar nici chiar într-atât încât să întreb.
Scuip apa pe care am înghițit-o din greșeală, strâmbându-mă din cauza gustului amar din gură. Era dezgustător. Tușesc de câteva ori ca să-mi trezesc plămânii la viață și îmi pierd degetele prin părul vraiște .
— Te-ai plictisit? întreabă Mia, în timp ce încerca stângaci să-și adune părul ud într-un coc dezordonat.
— Vin imediat, îi fac scurt un semn cu mâna, iar ea îmi confirmă repede.
Pielea degetelor deja mi era încrețită la cât de mult am stat în apă, iar părul îmi era încâlcit rău de tot, curgând șiroaie din el, prelingându-se pe șira spinării. Era clar un semn că îmi era suficient, îmi amorțise fiecare mușchi din corp, iar corpul mi se simțea moale. Mă simțeam atât de moleșit și aerian, de parcă aveam impresia că pluteam și prin aer, simțind valurile aerului rece cum îmi cuprind pielea. Acum singurul scop pe care îl mai aveam era să fac un duș ca să scap de mirosul acesta vag de clor și să arunc ceva haine uscate pe mine. Duceam dorul sentimentului uscat de pe piele. Vântul se simțea mai puternic, lipindu-se dureros de pielea mea umedă. Îmi este frig, astfel că îmi croiesc drum cât pot de repede înspre casă cu pași atenți.
Îmi frecam palmele de brațe, lăsând un geamăt abia auzit de plăcere să îmi părăsească buzele când simt căldura interiorului, expirând lung. Scot prosopul jilav de pe umărul meu și îl arunc pe materialul de piele al canapelei, desfătându-mi întreg corpul în temperatura primitoare a încăperii. Doar picurii care mi se prelingeau din păr mă mai îngrozeau, dar încet mă obișnuiam și cu ei.
— Oau, Ash, foarte frumos gemi, aud un glas cunoscut, iar un fior îmi trece viteză pe șira spinării.
Simt nodul din gât atunci când îi întâlnesc privirea. Se pare că în loc să nimeresc canapeaua cu prosopul, îl nimerisem pe el, deoarece acum ținea între două degete materialul ud. Își netezește cu palma cămașa ușor acum umedă și aruncă prosopul acolo unde trebuia să fie de la început. Îl privesc indiferent și îmi încrucișez brațele la piept.
— Îți mai încânt și eu auzul.
— Chiar că, să o faci mai des, te rog.
— Ți-ai schimbat orientația?
— Păi se pare că mai nou vin în fiecare seară cu câte un bărbat diferit, mă fulgeră cu privirea amuzat. Sau n-am dreptate?
După cuvintele sale, mi se aprinde și mie luminița. Uitasem de iubita lui sau de conversația mea cu ea—uitasem fix când l-am revăzut pe francez. Dar drace, nu o făcusem special. Nu părea atât de furios, dar îi simțeam atenția asupra mea. Aveam impresia că nu mai era atât de mult până îmi ardea pielea cu privirea sa, mă privea fix și apăsat. Înghit golul din stomac și îmi umezesc buzele cu limba. Simt același gust amar și mă strâmb.
