"și de-ar ști lumea întreagă cum este să te iubesc
nu ar mai întreba niciodată
ce am văzut în tine"
Ashton Park este probabil cea mai optimistă, plină de viață și aeriană persoană pe care o cunoști. Hardin Acosta este genul de persoană de care conșt...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
♧
Nu știu când am reușit să ajungem acasă, dar am făcut-o. Se întâmplase totul atât de brusc, încât nu cred că am fost în stare să țin contul. Îi simțeam buzele peste ale mele. Mă săruta flămând de parcă nu mai exista ziua de mâine, cu degetele încleștate în materialul tricoului meu. Voia să îl arunce de pe mine, însă se abținea. Cel puțin asta până ajungem în dormitorul său, împingându-mă în patul din spatele meu fără să ezite de două ori.
Simt materialul moale al pernelor sub spatele meu, privirea mea cuprinzând-o pe a sa. Flăcări. Simțeam flăcări în privirea sa, urmărindu-mi fiecare linie de pe corp cu dorință și patos în privire. Buzele îi fremătau după sărutul nostru, iar respirația îi era un haos. Și a mea era așa, abia puteam să mă adun după acel sărut. Încerca să își câștige oxigenul înapoi, în timp îmi brăzda pielea cu irișii săi negri. Mă simțeam atât de expus, deși purtam haine pe mine. De parcă el mă dezbrăca doar cu privirea și mă lăsa fără de suflare.
— Ia-o mai ușor, Hardin, ori se va deschide din nou rana, îi răspund răgușit, în timp ce el își regăsi buzele pe gâtul meu, înfingându-și dinții în pielea mea.
— O să încerc, îmi șopti gutural.
Palmele îi erau moi pe pielea mea, trasau linii invizibile, lăsând urme înfierbântate. De data aceasta, era totul cu mult mai diferit. Mă scălda într-un sentiment cu totul diferit pentru mine. Inima îmi izbucnea în piept, iar corpul îmi tremura. Nu știu cum ar trebui să mă simt în momentul acesta, dar îi simțeam atingerile mult prea viu. Degetele sale îmi explorau fiecare colț din piele, mă simțeam captiv al atingerilor sale. Îmi făceau întreg corpul să înghețe într-o mare de flăcări—flăcări pe care tot el le trezea în mine.
Simțeam o fierbințeală în piept și una între picioare. Obrajii îmi erau mai roșii decât culoarea în sine, iar mâinile mele striveau în palme perna de sub capul meu. Îmi era greu să-l privesc, dar când o făceam, abia de puteam să-mi mut privirea de pe el.
Trage de tricoul meu, aruncându-l naiba știe unde, sărutându-mă din nou. O palmă și-o întinde spre una dintre mâinile mele strângându-mi degetele gingaș, mângâindu-mi ușor podul palmei. Acest gest îmi făcu nu doar obrajii să ardă—totul în mine ardea. Trezea în mine un sentiment înfierbântat, îmi curgea prin oase mai ceva ca argintul viu. Îmi înăbușă fiecare gând, rămânând doar eu și cu el. Două trupuri goale.
Se ridică în capul oaselor, privindu-mă de sus. Își plimbă buricele degetelor peste pieptul meu dezgolit, trasând o linie invizibilă până la breteaua pantalonilor. Un rânjet i se contură pe buze, satisfăcut la reacția mea. Simțeam un gol apăsat în stomac, înghițind nodul din gât. Îmi era și greu să admit cât de mult voiam asta, dar probabil de pe fața mea se putea citi totul.
— Uită-te la mine în ochi, Ash.
— Ușor de zis.
Își ridică palma spre bărbia mea, coborând-o ușor ca să-mi poată vedea ochii. Zâmbi când privirile noastre se întâlnesc.
