"și de-ar ști lumea întreagă cum este să te iubesc
nu ar mai întreba niciodată
ce am văzut în tine"
Ashton Park este probabil cea mai optimistă, plină de viață și aeriană persoană pe care o cunoști. Hardin Acosta este genul de persoană de care conșt...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
♧
— Fumezi? O întreb, privind-o rezemată de geam, cu țigara între buze.
Își ridică privirea nonșalantă spre mine și își ridică bricheta spre țigară. O aprinse, trăgând un fum în ea, lăsând fumul toxic să îi inunde plămânii.
— De când mă știu. Dar Axel m-a certat o perioadă și m-am lăsat pentru jumătate de an.
— De ce te-ai reapucat? El ce îți zice?
— Nu sunt o persoană tare de fire. Ce să-mi zică? Nu m-a văzut niciodată cu țigara din nou în gură.
— Te-aș putea trăda că fumezi din nou, îi răspund sarcastic, ridicându-mi o sprânceană, iar ea surâde.
— N-ai decât.
Înghit nodul din gât și mă las pe marginea canapelei, mutându-mi privirea spre tavan. Se presupunea că avea să stau aici 3 zile, ca să ne "cunoaștem", însă ea părea atât de puțin dispusă să discute cu mine, încât nu am idee ce avea să iasă din asta. Nu mă interesa totuși. Tot ce voiam era să dau de frate-miu cât mai curând. Dacă trebuia să o suport pe tipa asta 3 zile, puteam trece peste.
Cel puțin speram.
Îmi închid telefonul, evitând deja mesajele care se adunau ale lui Hardin, întrebându-mă ce fac și unde sunt. Cu el aveam să discut mai târziu, acum voiam să mă concentrez pe situația din fața ochiilor mei.
Știam deja că Sierra și Axel nu au avut niciodată cea mai bună relație, dar mi-a spus că ei doi au plecat împreună. Ea a renunțat la fumat pentru el. Iar acum încearcă să mă sufere tot de dragul lui. Au fost cumva prieteni buni și s-au certat?
— Unde e Axel totuși?
Făcu o pauză, suflând tot fumul de țigară din plămâni.
— E plecat.
— Unde?
— Undeva. Tu doar întrebări pui?
Îmi rostogolesc ochii peste cap.
— Evident vreau să știu răspunsuri atunci când nu înțeleg nimic. Sunt îngrijorat pentru fratele meu. Vreau să vorbesc cu el.
— Nu poți avea răbdare? Nu cred că vrei să vorbești cu el acum.
— De ce?
Își croi drum înspre mine și mă privi în ochi. Mă examină scurt din priviri și trage un gât de aer în ea.
— Tu și cu Axel chiar nu semănați deloc, pune accent pe ultimul cuvânt.
— De ce am semăna? Pufnesc iritat, iar ea dă din umeri.
