"și de-ar ști lumea întreagă cum este să te iubesc
nu ar mai întreba niciodată
ce am văzut în tine"
Ashton Park este probabil cea mai optimistă, plină de viață și aeriană persoană pe care o cunoști. Hardin Acosta este genul de persoană de care conșt...
Hoppla! Dieses Bild entspricht nicht unseren inhaltlichen Richtlinien. Um mit dem Veröffentlichen fortfahren zu können, entferne es bitte oder lade ein anderes Bild hoch.
♧
Simțeam apa fierbinte cum mi se prelingea peste pielea dezgolită, lovind podeaua fierbinte de sub picioarele mele. Aburii îmi învăluiau întreg corpul într-o mare de vapori și căldură, lăsând apa doar să amplifice acest sentiment. Stropii fierbinți îmi curgeau agale peste corp, lăsând linii înfierbântate în urmă. Trecându-mi palmele peste propriul corp, privirea îmi urmărește urmele care se întindeau pe piele.
Aveam o groază, în special pe piept și gât, dar și pe coapse. Le pierdusem deja numărul, însă nici nu încercasem să le enumăr. Unele dintre ele dureau vag, altele însă îmi făceau sângele să mi se adune în obraji la amintirea lor. Însă era cert că nu voi uita prea ușor ce a fost în seara asta. Doar închideam ochii și parcă îl vedeam în fața mea.
Iau o gură adâncă de aer, lăsând aburii fierbinți să îmi înece plămânii. Îmi șterg transpirația și picăturile de apă amestecate de pe frunte și iau o gură adâncă de aer înainte să deschid ușa de la duș. Avusem nevoie de acest duș de parcă viața mea depindea de el. Mă simțisem atât de încurcat și murdar după ce a fost noaptea trecută, încât abia acum mă simțeam în stare să gândesc limpede. Deși nu a fost doar din pricina alcoolului, mintea îmi fusese într-un haos complet. Mă simțeam de parcă nici nu mai puteam merge pe propriile picioare și poate asta era adevărat într-o oarecare măsură, mă durea foarte tare spatele, dar eram și foarte amețit.
— Ți-am zis să rămâi în pat, mă sperie glasul său în momentul în care ies din duș.
Deși a fost ceea ce a fost aseară, nimic nu mă putea pregăti pentru sentimentul privirii sale pe corpul meu dezbrăcat. Îi simțeam privirea până în măduva oaselor, mă contura cu irișii săi de parcă mă vedea pentru prima dată și voia să mă știe și în cel mai mic detaliu. Îmi puteam simți inima cum pompa sânge cu viteză, dar adunându-mi tot controlul de sine pe care îl aveam, nu foarte mult—iau prosopul și în cel mai nepăsător mod, trec pe lângă dânsul.
— Okay, și?
— Și tu n-ai rămas.
— Că de ce aș fi făcut-o?
Cu greu îmi păstram calmul în voce când el se afla atât de aproape de mine. Atunci când eu eram despuiat în fața ochiilor săi, iar dânsul nu se rușina din a mă contura cu privirea. Văzuse probabil tot ce era de văzut deja, dar oare asta mă ajuta într-un fel? Eram doi bărbați, dar nici acest lucru nu ajuta deloc. Ochii săi erau iscoditori pe pielea mea, iar acest sentiment îmi fura aerul. Mă simțeam de parcă nici nu mai puteam respira în prezența sa, inima cum zvâcnea puternic în piept, dar încercam să înghit toate aceste sentimente mixte de jenă și rușine. Nu aveam prea mult succes.
