"și de-ar ști lumea întreagă cum este să te iubesc
nu ar mai întreba niciodată
ce am văzut în tine"
Ashton Park este probabil cea mai optimistă, plină de viață și aeriană persoană pe care o cunoști. Hardin Acosta este genul de persoană de care conșt...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
♧
Respirația îi era la fel de fierbinte ca atingerea, nici nu a realizat când s-a lăsat ispită degetelor sale. Dar modul în care curgeau pe piele, lăsând linii înfierbântate care zvâcneau în lipsa atingerii sale, îi făcea întreg corpul să ardă. Privirea francezului i se contura pe întreg corpul, făcându-l să se simtă expus. Făcându-l să-și dorească să se retragă și sa fugă până nu îl va prinde nimeni. Dar nu putea. Atunci când privirile lor se intersectau, simțea cum stomacul i se încordează. Cum întreg corpul începe să îi zvâcnească, iar pielea—să se înfierbânte. Cum orice gând pe care îl avea în minte se evapora, iar tot ce rămânea acolo era Hardin. Îi pătrunse în minte, îi domina fiecare gând și fiecare reacție a propriului său corp—și nici nu regreta, nici măcar pentru o secundă. Se simțea înflăcărat din cap până-n picioare, nici o bucățică din pielea sa nu mai rămăsese acoperită de privirea lui.
Și ar fi spus ceva Ash, dar cuvintele i se blocau în gât. Iar privirea nu și-o mai putea muta de pe bărbatul din fața sa. Iar inima îi bătea atât de puternic, încât avea impresia că o să izbucnească. Iar tot ce mai știa el în momentul acesta, era cât de bine se simțea atingerea sa pe pielea lui.
Inspir și expir lung de câteva ori, simțind cum rămâneam fără suflare de fiecare dată când el mă privea. Colțul buzelor francezului se conturează într-un zâmbet ștrengar, iar el își trece degetele peste linia maxilarului meu. Modul în care îi sclipea privirea, modul în care mă privea de deasupra mea, simțind fiorul rece al privirii sale sfredelindu-mi pielea, îmi făcea sângele să înghețe în vene. Tot ce mai auzeam acum erau respirațiile noastre haotice și bătăile inimilor noastre, care băteau în unison.
O palmă și-o întinde spre degetele mele, strângându-le de parcă îi era frică să nu mă piardă. De parcă dacă nu mă ținea suficient de strâns, aveam să plec. Iar cu cealaltă mână, își plimba degetele peste pieptul meu. Partea inferioară a corpului meu deja se simțea ciudat, simțind cum întreg corpul îmi tremura ușor la atingerea sa. La atingerea sa și la modul în care privirea sa îmi brăzda pielea. Simțeam fiecare colț cum îl acapara. Cum mă examina de parcă voia să memoreze fiecare bucățică a corpului meu și să nu o uite niciodată.
Nici nu am realizat când mi-a ajuns sângele în obraji, dar mii simțeam fierbinți.
Își trece degetele peste obrazul meu, zâmbind mulțumit când le realiză nuanța, iar apoi își plimbă buricele degetelor peste buza mea inferioară. Își apropie fața de a mea, încât acum respirațiile ni se amestecau. Iar sclipirea ochilor săi se afla atât de aproape de mine, încât îmi treceau fiori electrizanți pe șira spinării.
— Te-ai înroșit, pisoiaș? Îmi șopti, trasând linii cu vârfurile buzelor de la claviculă înspre maxilar.
Încă mai aveam pantalonii pe mine, dar deși erau de training, nu s-au simțit niciodată mai incomozi și în plus. Iar bărbatul se pare că simți asta, deoarece surâde scurt și se ridică de deasupra mea, privindu-mă de sus. Nici pentru o secundă nu își mută privirea din ochii mei, dându-se ușor în spate în timp, ridicându-mi picioarele și așezându-se între ele cu un rânjet demonstrativ pe buze.
