"și de-ar ști lumea întreagă cum este să te iubesc
nu ar mai întreba niciodată
ce am văzut în tine"
Ashton Park este probabil cea mai optimistă, plină de viață și aeriană persoană pe care o cunoști. Hardin Acosta este genul de persoană de care conșt...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
♧
*peste câteva zile*
Când îmi întind palmele, îi întâlnesc corpul fierbinte prin așternuturile reci ale patului. El se apropie de mine și își înconjură brațele în jurul taliei mele, trăgându-mă mai aproape de dânsul. Trag o gură adâncă de aer și în loc să încerc să scap de brațele sale, chiar mă las pradă căldurii corpului său. Parfumul său puternic îmi desfăta plămânii, iar respirația sa îmi brăzda pielea. Mă simțeam, într-un mod foarte ciudat, calm. Neobișnuit de calm, deși ironic—mă aflam în brațele diavolului.
Telefonul începe să îi vibreze, iar bărbatul mârâi gutural, dar nu se ridică să îl deschidă. Sau cel puțin să îl oprească. Își întinde un picior peste picioarele mele, cuprinzându-mă între picioarele sale, încă adormit.
Îmi era foarte cald. Iar persoana de la telefon insista.
— Nu fii încăpățânat, îl lovesc ușor cu cotul, iar el pufni.
Își deschide ochii, privirile noastre întâlnindu-se. Căscă lung, pleoscăindu-și zgomotos buzele, răvășindu-și părul cu degetele. Clipi de câteva ori până îi deveni imaginea calmă și îmi zâmbi.
Expiră lung și își întinde degetele după telefonul de pe noptieră și mai mult exasperat, verifică cine îl sună. Închide apelul fără nici o remușcare, iar apoi își verifică mesajele. Pufni scurt și îi răspunde scurt, așezând telefonul înapoi pe noptieră.
— Știam eu că nu este nimic important, doar mi-au readus aminte de Vincent, cască.
— Oricum era timpul să te trezești, mă ridic în fund.
— Mă îmbrățișai atât de plăcut, era greu, surâse.
Îl pocnesc ușor în frunte și îl privesc urât. Trag o gură adâncă de aer în piept, simțind răceala din cameră trezindu-mi fiori în întreg corpul. Casc larg și îmi trec degetele prin păr, frecându-mi ochii încă adormit.
— Hai să facem ceva azi, îi aud vocea și îmi întorc privirea spre el.
— Ce?
— O să vezi, spuse, prelingându-și degetul peste pielea mea.
Inițial, după cuvintele sale, am fost mult prea sceptic încât să îl urmăresc orbește oriunde voia să ne ducem, dar după ce a realizat că eu nu mă lăsam atât de ușor convins, mi-a zis că avea de gând să vizităm plaja împreună. A zis că este mult prea cald afară, ar fi o risipă să pierdem o vară fără a vizita măcar odată marea, iar aici eram de acord cu dânsul.
