Contra focului de armă

Capitolul II

3 Aprilie 1940

Ăsta e razboiul...Luptăm și ne apărăm țara, stăm nopți nedormite și zile nemăncați, iar apoi, când totul se termină, o luăm de la capăt. Kirill, tu ești motivul pentru care lupt aici!

Lunetiștii stăteau pitiți și pe poziții, iar cei cu puștile se ascundeau cu grijă după patru stânci înalte. Doar doi kilometri și puteau da startul focurilor.

-Toți soldații pe poziții. Nu atacați până nu primim vreun semn. înțeles?

-Da, sergent.

Glasurile lor se sincronizara, aducând împreună un vibrat mintal. Ce era toată liniștea asta? Se auzeau câteva păsări cum își fluturau aripile sus, printre nori, iar foarte departe, sunetul șinelor de la tanc.

În formația lor, prima de jos, erau doispreze soldați și un sergent. Mai sus, o altă formație stătea la fel de pregătită . Ca o simplă amplasare pe foaie, împânzeau tot muntele stâncos: treizeci și șase de soldați pe-o parte, alți treizeci și șase pe alta, împreună cu șase sergenți și patru ofițeri. Erau oare de ajuns să înfrunte trupele germane ce se apropiau?

-N-o să le facem față, constată Viktor, ce stătea pe burtă lângă Kirill, privind prin binoclu.

Acel instrument optic format din două lunete paralele, folosit pentru a observa obiectele situate la distanță nu mai era de folos acum. Erau prea aproape ca să dea înapoi. Nu că ar fi făcut-o vreodată.

-Sergent, pregătiți focul! La trei, le dați drumul.

-Da, ofițer, răspunse acesta prin stație. Aparatul ce îl ținea în mână începu să tremure, iar un cârâit puternic se auzi, nu înainte de a începe numărătoarea.

Ridicol... Dacă și lui îi este frică, cum dracu vor să apere o țară întreagă? gândi Jasha.

După puțin timp, tunurile antiaeriene scuipau sălbatic explozive. Țâșneau apoi focuri în linie dreaptă, dincolo de peisajul întunecat al dealurilor, răsărind ca niște șiruri de lalele portocalii. Un proiector mătură cerul, iar bombele aruncate înfloriră ca niște fântâni arteziene.

N-au apucat să tragă. Formația germană își schimbase cursul brusc spre marele oraș.

-S-au retras, oftă Kirill, însă nu cu frică. Stătea nemișcat nemaiputând să respire. Satenul cu ochii căprui era hipnotizat de frumusețea teribilă la care asistă. Totuși, după ce avioanele se făcură nevăzute, bărbatul realiză că picioarele începură să-i tremure.

-Mai e ceva? întrebă Jasha, apărând din spatele omului, cu pușcă în mână.

După ce Kirill înțelese că lui i se adresează, își dădu seama că binoclul îi atârna de după gât. își ridică mâna și duse obiectivul la ochi, dar brațul tremura prea tare ca să poată prinde vreo imagine. Toate se mișcau și clătinau.

-Așteaptă puțin, zise nesigur, și mai verifică o dată.

-Deci? întrebă Jasha, ducându-și brațul după umărul său.

-Nu, nu mai e nimic.

-La dracu, strigă Viktor, enervat că nu va putea sparge niște capete cu gloanțele lui în noaptea asta.

-Este nebunie curată! Trag cu proiectile cu rază lungă de acțiune în oraș, ucigând la întâmplare femei, copii și bătrâni, se auzi o voce feminină din micuțul aparat ce stătea pe post de radio pe masă.

-Și pentru ce dracu fac asta? se năpusti Viktor, dând paharul cu vodkă pe gât. De ce vor să ardă până la temelii un oraș? La ce folosește victoria dacă nu-ți mai rămâne nimic?

Brunetul cu trăsături masculine se ridică în picioare și prinse pușca, ducând-o după umăr. Jasha, cunoscându-i intențiile de a pleca în oraș după inamici, veni cu o replică pentru el:

-Celelalte formații rusești deja se ocupă de ei. Noi trebuie să rămânem aici, în afara orașului și să ne asigurăm că nu vine nimeni.

Tonul soldatului Jasha era puternic și superior, reușind astfel să atragă atenția tuturor din jurul focului.

Mai târziu, luna răsări că o portocală însângerată la orizont. Trebuia să rămână la posturi căci nimeni nu îi înlocuia. Cu toții intraseră în corturi sau în micile cămăruțe ce le contruisera pe munte. Doar două persoane umblau prin noapte pe partea paralelă cu orașul.

-Kirill, iubitule, du-te și culca-te! Păzesc eu.

Șatenul își lăsă privirea adormită în jos, apoi îl sărută scurt pe soldat și plecă în pat.

Jasha rămase, pentru a doua oară, sub clar de lună.

Focurile au ajuns în Rusia, iar oamenii de acolo sunt în pericol. Trebuie să-i apărăm, dar misiunea noastră e să rămânem afară.