Contra focului de armă

Capitolul XXIV

26 Martie 1941

Nu cred că m-am simțit mai inutil ca atunci. A fost îngrozitor să îți văd dorințele din ochi cum pier odată cu vederea orașului căzut și înecat în fum.

Moscova, cu aura ei neprimitoare și înecată în disperare, era, totuși, împânzită de câțiva soldați ruși. În acea lună, s-au găsit și și-au format o cazarmă exact în centrul orașului, acolo unde clădirile nu fuseseră atât de afectate precum perifieria.

La început douăzeci și trei, apoi cincizeci, apoi cu sutele se găsiseră și formaseră o mică armată. De provizii și armament nu duceau lipsă. Nici măcar de serile răcoroase de primăvară în care luau toți masa și jucau cărți. În acele momente, parcă uitau cumva de lupta dată afară, de războiul nimicitor.

-Am primit un mesaj, urlă unul din camarazi, făcându-i pe ceilalți să creeze o liniște curioasă. În jurul meselor, rusul își așteptă momentul oportun să vorbească din nou.

Jasha îl privea încrezător, cu o ușoară urmă de impacientare. Reuși, însă, să o ascundă sub gestul paharului cu vodkă dus spre buze. Bău și ascultă.

-Nu avem prea mult timp. O armată de vreo două sute de nemți vine dinspre Vest. Cu siguranță vor intra în oraș.

-În cât timp? îl intrerupse un alt soldat.

-Mai puțin de douăsprezece ore.

Jasha mătură cu privirea toată armata lui și, deduse într-o fracțiune de secundă, că aveau mari șanse să câștige, asta dacă inamicii nu erau mai mulți decât fueseră transmiși prin acel mesaj. Roșcatul se ridică în picioare și întrebă pe un ton gros, ușor răgușit.

-Cum sunt înarmați?

Mesagerul se gândi o clipă, apoi se lumină la față și răspunse.

-Puști, grenade de mână și poate și fumigene.

Faptul că erau la fel de înarmați precum rușii, constituia un avantaj. Jasha îl bătu pe bărbat pe umăr, iar acesta înțelese că avea de transmis un mesaj întregii armate, așa că se așeză pe un bolovan, undeva printre colegii săi.

Jasha făcu un sunet din gât, iar când toți cei din jurul lui îl priviră, începu să vorbească.

-Mâncați, odihniți-vă, în șase ore vreau să vă văd pe toți aliniați aici să vă explic planul de atac. Nemții, așa cum am primit mesajul, nu vor avea mai mult armament decât avem noi. Pe lângă puști, vreau să fiți foarte atenți la grenadele de mână ofensive și defensive, în special la cele defensive, care au un efect distrugător mai mare și v-ar putea spulbera în câteva secunde.

După explicațiile soldatului, toți se ridicară de la masă. În corturi, printre ruine sau chiar în casele vechi, fiecare încercă să își găsească câte un loc în care să se odihnească.

Când rămase singur, Viktor se apropie de el și îi prinse brațul în strânsoarea sa calda.

-De ce nu dormi și tu? Ești foarte obosit.

Îngrijorat de sănătatea camaradului său, Viktor afișă un zâmbet plin de compasiune. Cu aceeași căldură, Jasha replică într-un moment oportun.

-De la o vreme, nu mai reușesc. Am coșmaruri, sunt împușcat, mor de nenumărate ori.

Chipul brunetului deveni aspru. Știa că ar fi trebuit să nu doarmă separați, ci să îl țină iarăși în brațe și să îi alunge toate visele urâte. Când îl strânse mai tare de braț, roșcatul ridică o sprânceană, ascultându-i propunerea.