Contra focului de armă

Capitolul XXVII

13 Aprilie 1942

Mâinile sale în șuvițele mele de păr, trupul lui presat de al meu, buzele fierbinți cum le caută pe ale mele... Era un joc nebunesc care mă apropia din ce în ce mai mult de dorința de a-l lăsa să mă aibă. Îl doresc.

Aburii acoperiră cabina. Erau doar ei singuri. Goi. Uzi. Îndrăgostiți.

-Te iubesc, Jasha.

Vocea lui Viktor se împletici printre stropii de apă ce le alunecau pe trup, atingându-i cu grație. Apoi îl sărută sincer și apăsat. Jasha își duse mâinile în părul lui, printre acele șuvițe negre, unele lipite de frunte, altele lipite de degetele lui. Era așa frumos.

Îl privi în ochi și îi observă cum, o dată cu acele cuvinte, pupilele i se dilatară într-un mod intimidant. Era un semn al dragostei, un semn de care nu avea nevoie, căci știa că e iubit.

Războiul îi adusese aproape. Îi putea mulțumi focului de armă pentru asta, grenadelor aruncate și zgomotul șinelor de tanc din întuneric. Toate acestea construiseră o legătură profundă între ei doi.

Brunetul îi prinse obrajii între palme și îi șopti:

-Poate ți-ai fi dorit să o facem în pat, dar mie mi se mare mult mai incitant aici.

Acele vorbe îi ajunseră la urechi ca un cântec de mult uitat. Era îndrăzneț, iar acest lucru nu-l făcea decât să îl facă și mai curios, și mai doritor. Totuși, nu reuși să articuleze nimic. Viktor primi un zâmbet în colțul buzei, pe care îl interpretă ca un amalgam de dorință sexuală.

Îl privi, din cap până în picioare. Îi analiză trupul după care tânjise atâta vreme. Pielea îi era atât de frumoasă, îi acoperea fiecare bucată de mușchi pe care dorea să o sărute. Masculinitatea din fața lui îl dădea peste cap în cel mai arzător mod. Să se abțină din a-l devora ar fi fost cel mai greu lucru posibil. Acum, fiindcă erau atât de apropiați, nu-și mai dorea nimic altceva, decât să îl aibă.

Se lăsă în genunchi și îi sărută abdomenul în treacăt, scurt și des. Pentru roșcat, aceste mici atingeri ale buzelor pe pielea lui îl îndemnau la lucruri prea perverse. Îi venea să-i strângă părul și să-l apropie din ce în ce mai mult de porțiunea dintre coapsele sale. Atât de mult dorea să fie sărutat acolo, încăt trecu de bariera conștiinței lucide și îi duse capul în dreptul sexului său.

Plăcerea ce o simți după era intensă și îl sperie faptul că nu mai simțise asta niciodată. În toate actele sale de dragoste sau sex, nu mai simțise niciodată asta. Își lăsă capul pe spate și gemu profund. Sunetele se împleticeau armonios cu mârâitul pofticios al lui Viktor.

Dintr-un joc pasional, actul lor trecuse atât de rapid la un nivel obraznic, care-i trezi poftele masculine încuiate într-un cufăr undeva înauntrul lui de atât de mult timp. Viktor era un bărbat care știa ce are de făcut în aceste situații, iar faptul că în fața lui, în crăpătura gurii sale se afla cel pe care și-l dorea de atâta timp, îi porni toate instinctele pe care și le ascunsese de prea mult timp.

Era devorat, dar nu într-un mod neplăcut. Din contră, atingerile limbii brunetului pe masculinitatea dintre copasele sale, atât de lente într-un timp, apoi din ce în ce mai rapide, îl făcura să tresară când sămânța îi umezi buzele lui Viktor. Într-un rânjet amețitor, bărbatul se ridică în picioare și îi împinse trupul lui Jasha de cabina dușului.