Contra focului de armă

Capitolul IV

7 aprilie 1940

Kirill este un înger. El trebuie protejat și iubit, iar eu sunt singurul ce îi poate oferi o îmbrățișare caldă și niște brațe protectoare în astfel de situații.

Fortăreața rușilor era înconjurată de garduri înalte, gardienii urmărind orice mișcare de la înălțimea turnurilor de pază. Când se făcu ora schimbului de tură a celor care păzeau, aceștia coborâră scările adormiți, lăsând în grijă armele celorlalți mult mai odihniți. Ei se urcară înapoi în turnurile de pază, privind la orizont. Se părea că avea să fie o dimineață caldă și liniștită, fără vreun atac.

-Bună dimineață, iubitule, se făcu vocea lui Jasha auzită la urechea micului şaten. Ce-ți mai face piciorul?

Acesta își desprinse ochii somnoros, îi frecă cu neștiință și își dezveli pulpa piciorului de pătura alba. Fusese bandajat de Viktor și Jasha cu o noapte în urmă.

-E mult mai bine, dar încă mă doare puțin, constată el când începu să îl miște și să își lase greutatea pe el.

Își înconjură partenerul de gât, sărutându-l apăsat și pasional, timp în care Jasha îl prinse mult mai bine și îl ridică, ținându-l tandru în brațe. Sărutându-se așa, ca doi adolescenți îndrăgostiți, ieșiră afară. Primiră câteva priviri drăgăstoase de la colegii ce îi admirau, dar și unele mai puțin plăcute, pe care, bineînțeles, cei doi nu le băgară în seamă.

Acolo îl lăsă jos, pe picioarele sale și îl ajută să se dezbrace de haine. Aproape în fiecare dimineață își făceau duș afară, după niște pietre amenajate de ei cu mai mult timp în urmă, plus niște găleți de apă luate de la izvorul de lângă.

După ce îi dădu tricoul jos, se lăsă în genunchi și se apropie de pantalonii acestuia cu gura. Îi prinse cu dinții, trăgând de ei până reuși să îi coboare până la genunchi. Kirill se înroșise de tot, atât din vina gesturilor sale cât și a frigului.

-Mm, Jasha, nu face asta aici, murmură şatenul, punându-și mâinile printre părul său.

Jasha rămase în genunchi, sărutându-i membrul prin materialul boxerilor. Kirill încercă să îl oprească gentil, însă se lăsă pradă acelei plăceri și renunță să îl mai împingă. Roșcatul continuă cu acele sărutări mici și pasionale, apoi se ridică în picioare și îl ajută să se ducă spre dușuri.

-Mă descurc, iubitule, răspunse şatenul, aplecându-se după găleata cu apă și începând să își umezească trupul.

Jasha dădu din cap, aprobând faptul că avea să poată să se spele singur.

Pe lângă cei doi îndrăgostiți, se afla aproape toată fortăreața acolo, trăind în astfel de momente în cea mai deplină nuditate, săpunându-și trupurile și limpezindu-se cu apa aproape înghețată. După fiecare moment în care își aruncau apă pe corp, strângeau din buze și scânceau datorită temperaturii foarte scăzute, cu toate astea, nu se plângea nimeni. Bine măcar că aveau să fie curați, nemaicontând un astfel de detaliu.

Apa se scurgea pe trupul bine conturat și zvelt al lui Jasha, mici firicele de cristal atrăgând atenția asupra texturii ușor bronzate. Culoarea pielii era uniformă și atrăgătoare, făcând ca multe priviri ale bărbaților să se întoarcă după el. După ce se săpuni, își turnă găleata de apă în cap, lăsând spuma să curgă încet peste fiecare mușchi. Își luă un prosop, se șterse rapid, apoi se îmbrăcă fiindcă frigul deja îi făcuse mușchii mult mai încordați decât erau.

La început nu băgă în seamă țipetele și vocile groase de amenințare care se făceau auzite peste tabără lor, apoi, trezit că din transă, își deschise ochii mai larg și se uită spre grămadă de nemți care începuseră să îi atace colegii cu tot felul de arme.