Contra focului de armă

Capitolul XXVIII

26 Octombrie 1960

Franța era spectaculoasă, cu luminile ei de pe străzi, cu oamenii interesanți și limba lor romantică. După război, granițele erau păzite cu o mai mare atenție, iar în nopțile tărzii, vameșii purtau după ei o gardă și mai mare. Lumea se schimbase, mentalitatea se schimbase, dar dorința de a trăi dincolo de Rusia le acaparaseră sufletul.

Cu o noapte înainte să treacă de partea cealaltă a Europei, și-au făcut bagajul. Nu aveau de gând să lase totul în urmă, ci doar amintirile crunte ale războiului care rămâneau întipărite fără voia nimănui în minte. Pierderile fuseseră amețitoare, dar câștigul final adusese pacea.

Cu greu au trecut spre Vestul Europei, dar și când au ajuns acolo, au început o viață nouă.

Într-un orășel mic din Franța, închiriaseră o casă asemănătoare cu cea în care își mărturisiseră dragostea.

Adaptarea într-o țară cu totul nouă nu fusese deloc ușor. Viktor învățase franceza din adolescență cu pasiune, iar asta reprezenta un avantaj pentru care se descurcau acum. Feliks și Jasha, însă, urmau săptămânal cursuri pe care le plăteau cu noile slujbe. Brunetul lucra cu drag pentru militarii francezi, îi învăța armele, strategiile de luptă și cum să tragă la țintă cu o mai mare precizie. Jasha deveni în scurt timp un profesor de limba rusă și germană foarte căutat, oferind uneori meditații la domiciliu. Să cunoască oameni noi, cu o gândire diferită de cea cu care avusese contact până acum, i se părea o artă. Feliks studia din greu Facultatea de Medicină și își descoperi o nouă pasiune: aceea de a ajuta oamenii cu probleme grave de sănătate.

La sfârșitul săptămânii, se duceau toți trei și vizitau cele mai frumoase locuri din țară, își făceau amintiri și trăiau ca o familie. Feliks le era recunoscător că îl introduseseră în casa lor. Trăia acum cu cel mai mare sentiment de dragoste pentru noii lui părinți. Cei adevărați nu îl mai contactaseră niciodată. Nici măcar nu știa dacă mai trăiesc, iar uneori, sentimentul de vinovăție îl distrugea. Totul era nou pentru ei. Să trăiască ca o familie se mula perfect pe aspirațiile lor. Erau, într-adevăr, fericiți.

Jasha privea străzile ce duceau spre Paris prin fereastra din dormitor, gândindu-se la toți acești ani. Căzu într-o meditare profundă, stând cu coatele pe balustradă și privind spre linia orizontului cum soarele apune. De câte ori văzuse soarele acesta, de câte ori schimbase tura în această perioadă... Se cutremură la amintirile de acum de mai bine de cincisprezece ani. Sufletul lui rămăsese tânăr, însă aspectul căpătase câteva semne ale îmbătrânirii. Câteva șuvițe din părul lui roșu se deschiseseră și mai mult la culoare, ajungând albe, iar spre linia din exteriorul ochilor avea câteva riduri, pe care iubitul lui le găsea foarte atrăgătoare.

De la fereastră, îl văzu pe brunet cu mai multe pungi din hârtie în mână. Inima îi tresări și fugi spre ușa de la intrare. O deschise fericit, simțindu-se în privirea lui dragostea care nu murise nici după atâția ani.

-Ai luat broccoli?

Viktor începu să râdă. Înainte să așeze pungile pe masa de la bucătărie, îl sărută rapid pe buze. Moliciunea lor îi aducea aminte de prima clipă în care se sărutaseră, cu atâta emoție. Aproape că nu se schimbase nimic.

-Da. Și cașcaval, foi de plăcintă și tot ce mi-ai mai scris pe lista aia lungă.

După ce mâinile lui deveniră libere, își apucă iubitul într-o îmbrățișare strânsă și îl conduse cu spatele de perete. Se priviră profund în ochi câteva clipe, înainte să înceapă dansul pasional al sărutului. Limbile lor se împleticeau atât de romantic în acel joc senzual al buzelor. Dominarea venea din partea lui Viktor, dar nici Jasha nu se lăsa mai prejos. De când partidele lor de dragoste și sex îi cuprindea pe amândoi ca activi, doreau amândoi să domine și să fie dominați la rândul lor.