Oglinda ar putea arăta reflexia unei femei puternice, o femeie de succes, asta vede orice persoană mă privește... dar nu și eu...Nu sunt așa...Nu sunt puternică, trăiesc permanent în trecut, nu mă pot bucura de prezent, în nici un caz nu pot visa la...
К сожалению, это изображение не соответствует нашим правилам. Чтобы продолжить публикацию, пожалуйста, удалите изображение или загрузите другое.
Trag încet aer în piept... Privesc cu atenție reflexia din oglindă. Perfect. Atunci de ce am acest gol în stomac? De ce mă simt atât de ciudat? Este prima zi de serviciu după lungul concediu pe care mi l-am luat în urma cu două luni, sunt nerăbdătoare să îmi revăd colegii. În cel de-al treilea an de când lucrez în această agenție pot afirma cu certitudine că îmi iubesc meseria. În toată această perioadă am fost total deconectată de lume. Agenția imobiliară este cea mai mare și mai căutată de către cei care vor să cumpere imobiliare în tot New York-ul, și sunt foarte mândră că fac parte din colectivul de oameni care au adus-o pe culmile succesului.
Nu mi-am deschis telefonul decât când am aterizat pe aeroport în New York și nu mare mi-a fost dezamăgirea când am văzut mesaje si apeluri ratate primite doar de la colegii de la serviciu și de la Ely (colega de apartament și cea mai bună prietenă) dar niciunul de la el... Nici o scuză sau o părere de rău.
Merg la dulap și analizez cu atenție cele două rochii pe care le-am pregătit pentru această zi... Iau umerașul cu rochia verde smarald... Aceasta este perfectă. Intru repede în baie și îmi pun rochia pe mine. Dantela care lasă să se vadă un pic din umeri îmi oferă un aer sexi...iar restul rochiei este acoperit cu dantelă și cade în valuri verticale până la genunchi. Îmi pun repede colierul primit de la prietenă mea anul trecut de ziua mea, cu pandnativul mare negru se asortează cu ochii mei, îmi așez pe mâna ceasul ... Atunci observ urma de la inel care încă nu a dispărut cu tot. Ridic ochii și mă privesc în oglindă, încrunt fruntea câteva secunde... - Nu.. Scutur din cap și încerc să mă îmbărbătez. Nu voi lăsa ca amintirea lui să mă abată din a-mi trăi viața. Îmi aranjez părul pe care am decis să il las liber pe spate, căzând în bucle lejere. Perfect, încalț pantofii stiletto negri, îmi dau cu puțin parfum și ies din camera de baie. Este încă devreme așa că o sa îmi pregătesc o cafea. În timp ce pun cafea în aparat îmi repet în gând discursul pe care urmează să îl țin în fața colegilor. Știu că au fost foarte preocupați pentru mine și sigur că nu sunt fericiți deoarece nu am răspuns niciunui apel și nu am sunat înapoi, doar le-am trimis un mesaj prin Ely prin care îi anunțam ca îmi iau toate zilele de concediu care mi s-au acumulat ... aveam nevoie de un respiro departe de toți și toate. Mă așez la masa din bucătărie și beau încet din cafeaua proaspătă, îmi întorc privirea spre ușa închisa de la camera prietenei mele. Nu am văzut-o azi și nu-i de mirare trezitul de dimineață nu este punctul ei forte. Mă ridic încet și mă apropi de ușa ei, nu vreau să o deranjez,dar a zis aseară după ce i-am povestit tot ceea ce am făcut în concediul meu, că azi are de făcut câteva comisioane urgente. Bat încet la ușă...
- Ely ? Pun mâna încet pe clanță și apăs, bag capul pe ușă cu privirea încerc să găsesc în întunericul din camera ei patul. Are jaluzelele trase.
- Ely...este șapte și jumătate... bâjbâi prin întuneric și mișc încet umărul prietenei mele. Are părul roșu împrăștiat pe toată fața.
