SEDUCȚIE I (FINALIZAT)

-34-

Vreau apă. .. senzația de uscăciune din gura se accentuează tot mai tare, încerc să îmi deschid gura, dar parcă am buzele lipite. Vreau să îmi deschid ochii dar pot să îi țin deschiși doar fracțiuni de secunde, aud vocii în jurul meu,dar nu le recunosc. Capul. ..Mă doare. ..parcă camera se învârte cu mine. Unde sunt?
- Mă duc să anunț doctorul.
Din nou aud aceea voce. .. doctorul? Ce se întâmplă cu mine...? Încerc să îmi mișcă brațele, parcă aș fi legata, imobilizată... Tot corpul mă doare ,însă abdomenul parcă mă înțeapă în mod constant. Ce am făcut aseară? Încerc sa deschid ochii din nou. Alb. ..Totul e alb în jurul meu, simpla deschidere a pleoapelor mi se pare un efort de nedescris... încerc sa refac în minte ce am făcut. ..Unde sunt ...
David...Vreau să ne căsătorim, aș vrea să râd dar din nou senzația de durere acută în abdomen mă împiedică. Îmi aduc aminte cum am ajuns acasă. .. m-am culcat... Kate! Încep sa mă agit pe patul extrem de tare.
- Şhhh... Nu te agita.
Vocea atât de familiară a lui David imi sursură în urechi. Întorc capul spre direcția de unde îi aud vocea și încerc din nou sa deschid ochii. O secunda reușesc să îi văd chipul...pare așa îngrijorat.
- Te rog iubito nu te mișca.
De data asta reușesc sa îmi deschid buzele.
- Ce....
Mâna lui o mângâie pe a mea. Îmi place așa de mult să îi simt pielea, mă calmează, simpla lui atingere mă calmează...
- Ai fost atacată... Îți amintești?
Brusc îmi vine în minte chipul ei când a îndreptat pistolul spre mine, și când a tras... De ce? Îmi deschid ochii să îi privesc chipul din nou și dau din cap încet pentru a afirma că da...da, îmi amintesc ce s-a întâmplat.
Atunci se apleacă și mă sărută pe frunte apoi îmi șoptește. ...
- Am fost așa de îngrijorat pentru tine... Doamne... Să nu îmi mai faci ăsta ... Să nu îndrăznești sa te mai lași împușcată!
Simt urma de umor din vorbele sale...Chiar dacă tot corpul mă doare încerc să zâmbesc ușor, nu reușesc să țin mult ochii deschiși.
- Ely. .. Atât reușesc să spun.
- E afară. ..Nu a mers toată noaptea de aici. . . E bine...Marcelo are grijă de ea.

Face o pauză, îi aud respirația aproape de tâmpla mea, e acolo, dar nu spune nimic.

- Ști cine a fost cea care a tras ?

Simt atâta preocupare în glasul său, am reușit să îi complic viața. ..tipic mie.
-Da... expir greu și încerc să îmi umezesc buzele. O clientă. .. reușesc să șoptesc încet pentru a nu îmi mișca prea tare corpul.
- Cine...?
Încerc să îmi aduc aminte numele complet pentru a nu greși.
- Kate ... Tomson, adaug.
Aud cum se ridică și se îndepărtează de mine,deschide ușa și vorbește ceva cu cineva. Nu reușesc să disting vocea,dar pare a fi de bărbat... Poate unul din cei care îi asigură paza. Somnul pune din nou stăpânire pe mine...aud doar șoaptele cum se îndepărtează încet până nu se mai aud defel...
- Crezi că va rămâne cu cicatrice mare?
- Ce mai contează. ..important e să se recupereze. ..
- Crezi că va putea să treacă peste asta... La coșmaruri mă refer. ..
Aud vag discuția dintre ei. Îmi pare așa de rău că se preocupă pentru mine, nu vreau să fiu un motiv permanent de îngrijorare pentru ei...
- Va trece, acum are un motiv, defapt două ... Este puternică, iar eu sunt alături de ea, nu mai am de gând să îi las singuri nici un minut.
Vocea gravă, joasă a lui David îmi oferă acel sentiment de siguranță, dacă îl ascultam de la început, Da am un motiv sa îmi revin,pentru el... Dar la ce se referă prin două . ..
- Mă bucur ca te are aproape,avea nevoie de asta. .. De cineva care să o facă să prindă încredere în ea...
Ely...oare cum o fi ea...Sper ca femeia aia nu ia făcut nici un rău, dacă pe mine m-a împușcat...dar David a zis că e bine, că nu a avut de suferit, sper să nu mă urască pentru că am adus o asemenea ființă în casa noastră...deși practic nu îmi dau seama cum a reușit să intre acolo....David, defapt Trevor tocmai schimbase yala de la ușă.
Îmi deschid ochii și îi privesc. Stau pe fotoliile de lângă geam și privesc spre patul meu.
- Ava... față lui Ely se luminează instant. Își duce mâinile la gură și sare repede în picioare și se apropie de mine. Cum te simți? Mă întreabă în timp ce îmi mângâie brațul, chipul ei exprimă oboseala și preocuparea, emoțiile prin care a trecut.
- Mi-e sete. .. șoptesc eu încercând să zâmbesc ușor.
- Aici...David îmi oferă un pahar de apă cu un pai pentru a putea bea.
Niciodată nu m-am simțit mai fericită deoarece pot bea un pic de apă.
Îi zâmbesc slab pentru ai mulțumi.
- Ne-am speriat, spune încet Ely, dar mă bucur tare mult că ești bine, nu mi-aş fi iertat niciodată dacă ţi s-ar fi întâmplat ceva.
- Nu e vina ta,îi șoptesc eu. Eu...Pe mine a vrut să mă omoare. Deși sinceră să fiu nu am nici cea mai mică idee de ce, mă gândesc eu.
Spun cuvintele și nu îmi vine să cred. Abia acum realizez ca tipa aceea chiar vroia să mă omoare și că privind starea mea actuală, aproape că reușise. Dar de ce? Nu cred că am făcut ceva care sa o determine să îmi vrea răul.