Oglinda ar putea arăta reflexia unei femei puternice, o femeie de succes, asta vede orice persoană mă privește... dar nu și eu...Nu sunt așa...Nu sunt puternică, trăiesc permanent în trecut, nu mă pot bucura de prezent, în nici un caz nu pot visa la...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
De ce mă sună acum? După atât timp în care nu a dat niciun semn de viață de ce se deranjează acum. Închid telefonul și ridic umerii în semn de resemnare, nu am ce să fac, dar nu vreau să vorbesc cu ea, i-am spus clar acest lucru când m-a sunat ultima dată acum un an și ceva. Pun telefonul pe masa de lângă pat și mă întind pe pernă. Nu mă învelesc, nu pot să dorm acoperită, îi dă senzația de sufocare, de neputință. Încerc să închid ochii și să las somnul să șteargă toate problemele mele...dacă ar fi posibil.
„Stau pe fotoliu, sunt stresată, aștept să vină mama, nu știu de ce întârzie atât. Nu îmi place să fiu singură cu acest bărbat. Mi-a scris în sms să fiu aici la ora optsprezece, deja au trecut zece minute. Beau din paharul de vin care mi-a fost servit de menajera mamei și a lui... Încep să mă simt slăbită. Ridic privirea și văd cum se apropie de mine, atunci mă uit înapoi spre pahar. El începe să râdă în hohot. Văd cum i se dezgolesc dinții și o panică se instalează în tot corpul meu. Vreau să mă ridic, să plec, dar corpul este greu și cad înapoi în fotoliu. Simt cum toată camera se învârte cu mine și îmi pierd puterea. Atunci se ridică și se apropie de mine...
- Ce....? Nu sunt în stare să termin de rostit întrebarea.... El clatină din cap.
- Tu ai căutat-o.... m-ai provocat . Știu că asta vrei.
Neg cu capul. Vreau să mă ridic din nou dar nu pot să îmi mișc de loc extremitățile. Privesc iar paharul și apoi spre el.
- Hmm... delicios. Spune privind și el spre paharul meu cu vin. Ar trebui să bei mai puțin.
Atunci se apropie și mă atinge peste obraji cu degetul arătător, coboară spre cămașă și o descheie grăbit....
-Nu ... clatin din cap. Nu te rog.... Vorbesc cu voce șoptită. Nu am putere să strig, deși aș vrea să urlu, să urlu cât mă țin plămânii.
Întorc capul spre ușă, aștept să vină mama, trebuie să vină.... de ce nu mai vine. A zis că vrea să mă vadă. De ce m-a lăsat aici singură cu el?
Se apleacă asuprea mea și începe să mă lingă , îmi suge sânii, simt o usturime dar nu pot să mă acopăr, să mă apăr de el. Atunci vrea să mă sărute dar încerc să mă feresc. Lacrimile îmi brăzdează fața, și tot de pot să fac este să privesc neputincioasă ce face cu corpul meu. Cu mâinile îmi strânge sânii, mă doare, parcă vrea să mii smulgă de la loc, am impresia că se vor desprinde de trup. Dau din cap și spun întruna NU, dar nu ia seamă de cuvintele mele. Simt cum cu dinții mă mușcă de umăr, o durere ascuțită pune stăpânire pe trupul meu, m-a mușcat. Lacrimile nu se opresc, nu se poate așa ceva, așa ceva nu mi se poate întâmpla mie, nu mie. O să vină mama, sper să vină, să vină să mă salveze.... trebuie să vină"
Atunci mă trezesc brusc, sar din pat și duc mâna la piept...mă uit repede în jur.Îmi ia un moment să realizez unde mă aflu. Sunt toată transpirată, inima îmi bate cu putere, îmi mușc obrazul , din nou, din nou am acest blestemat de coșmar. Cum ar trebui să îmi continui viața dacă retrăiesc întruna acel moment, cea noapte. Lacrimile îmi umplu ochii, nu mai pot, mă așez din nou pe pat și îmi strâng genunchii la piept. Stau așa un timp, nu știu cât, până nu ,mai am lacrimi, apoi îmi fac curaj și mă ridic. O să îmi fac o cafea, îmi pornesc telefonul pe care l-am închis înainte să mă culc. Știu că este prea târziu pentru o cafea, dar mai degrabă cafea decât să dau buzna la dulapul cu băuturi al lui Ely, nu vreau să cad din nou în prăpastia ai.
