Oglinda ar putea arăta reflexia unei femei puternice, o femeie de succes, asta vede orice persoană mă privește... dar nu și eu...Nu sunt așa...Nu sunt puternică, trăiesc permanent în trecut, nu mă pot bucura de prezent, în nici un caz nu pot visa la...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Aștept calmă să cobor din lift, până ajung la parter deja este super aglomerat și parcă calmul meu dispare încet, ridic mâna și îmi îndepărtez o șuviță de păr ... Zâmbesc în sinea mea... Mereu când sunt stresată îmi fac de lucru cu părul, mama reușea mereu să mă citească. Îmi mușc ușor buza inferioară și îndepărtez repede gândul. Nu are rost să îi acord nici măcar un gând, nu-l merită. Când liftul se oprește și se deschid ușile un moment închid ochii și trag o gură de aer proaspăt. Gândul îmi zboară la întâlnirea la care urmează să particip... Sper să nu fie unul dintre acei clienți care doar privesc... După atât timp în care nu am muncit contul meu este aproape pe zero... Aș avea nevoie de un comision, sper să încep cu dreptul. Deschid ușile care separă holul blocului în care lucrez de treptele impunătoare care se aștern la baza lui. Ies în stradă și încep să privesc în jurul, am ajuns la timp, privesc ceasul de la mână, apoi scot din geantă telefonul mobil și verific ora. Da... Punctuală. Nu am niciun apel ratat. Cobor încet treptele și aștept sa îl zăresc pe domnul Voce sexi... Mă trezesc zâmbind singură... Dacă se dovedește a fi un bătrânel... gras și chel. Gândul mă bine dispune instantaneu, așa sigur nu aș avea dificultăți. Ajunsă la baza scărilor mă hotărăsc să îl su. Iau telefonul, iar într-o clipă de neatenție îmi alunecă din mână și cade pe ciment.
- La dracu! - vad cum părți din mobilul meu sunt împrăștiate pe jos în jurul meu. Mulțimea care este pe marginea șoselei mă evită, iar un tip chiar mă privește nervos... Presupun că îi stau în drum. - Nu pot să cred că mi se întâmplă asta.. - spun în timp ce ma aplec și încerc să recuperez piesele de pe jos. Deodată ochii mei privesc o pereche de pantofi de piele negrii perfecți lustruiți, acoperiți de o pereche de pantaloni negrii de stofă... Grozav , gândesc, acum mai lipsește să mi se atragă atenția că încurc circulația. Cum tipul nu se mișcă, ridic ușor privirea. Instantaneu buzele mi se întredeschid și expir zgomotos. Ochii îl cercetează de jos în sus. Pantofii negrii de piele, completați cu un costum negru din două piese, cu sacoul deschis sub care se vede un tricou negru ușor mulat peste pieptul. Înghit în sec... Uit complet ca stau practic în genunchi în fața lui. Mă simt în imposibilitatea de a mă mișca. Știu că trebuie să îmi mai iau bateria telefonului care prin o ironie a sorții se află exact între picioarele lui. Nu pot să îmi mișc corpul, ochii mei au rămas ațintiți asuprea chipului său, părul negru îi încadrează perfect chipul. După ce îi văd cum buzele schițează un ușor zâmbet, aproape neobservabil, ridic privirea spre cei mai verzi ochii pe care i-am văzut în viața mea. Poate că reflecția rochiei mele îi face așa de intenși colorați...mă pierd cu totul în ei. Parcă într-un moment de luciditate, foarte scurt dealtfel, pipăi cimentul în speranța de a recupera rapid bateria telefonului. Sunt vag conștientă de faptul că execut această mișcare fără a-mi desprinde privirea de a lui. Probabil că a observat că nu mai sunt stăpână pe corpul meu, deoarece se apleacă încet în spre mine. Se ghemuiește după ce își ridică ușor pantalonii pentru a reuși să stea ghemuit cu genunchii depărtați ușor, sprijinindu-se cu cotul mâinii stângi de picior. Fără a pierde contactul vizual, îmi ia bateria telefonului. Simt cum mi se usucă gura, și din instinct scot ușor vârful limbii pentru a-mi uda buzele apoi înghit în sec.Își așează palma peste mâna mea și ușor mă ridică în picioare. Mișcare greșită...în următorul moment simt cum genunchii mi se înmoaie și nu mai pot susține greutatea corpului. Mă clatin și într-un moment mă văd lipită de pieptul lui , mă susține cu braț înfășurat în jurul taliei mele. Respir sacadat și încerc să îmi revin. Poate crede că sunt nebună. Mă privește intens cu ochii un pic micșorați, poate fiind nedumerit din cauza comportamentului meu total neadecvat, ilogic, și prostesc. Trag aer puternic în piept, îmi așez mâinile pe pieptul lui și îl îndepărtez ușor, mai degrabă fac un pas în spate sprijinindu-mă de el aș spune.
