-17-

11.7K 492 4
                                    

- Nu pot să cred... Cum poate să fie așa de nesimțit? Nici măcar să te salute?
Se pare că și ea este la fel de uimită modul în care s-a comportat David.
- Mă simt ca o proastă, nu trebuia să cedez, eram mai bine singură.
Mă uit cu scârbă în farfurie, nu mai am poftă de mâncare, acum aș vrea să plec acasă. Parcă toată lumea mă privește pe mine, îmi pun mâna la frunte și îmi las capul să se odihnească.
- Cred că o să îmi explodeze... Dimineață chiar credeam că nu se poate mai rău...
- Îmi pare rău... Își bea încet cafeaua și privește puțin în jurul nostru. Nu cred că ar trebui să mai lucrezi aici... Poți veni să lucrezi cu mine. Se oferă repede ea...
- Ely... Nu vreau să fac asta, îmi place locul meu de muncă...Nu voi renunța niciodată din cauza lui. Nu îi voi da această satisfacție...
- Dar să îl vezi...
Nu o las să își termine propoziția.
- Nu. Voi continua să vin la muncă, și nu mă va doborî nici el sau nimeni altcineva.
-Ok. E bine să fi pozitiv...
- Nu am ce să fac...Dar nu o să plâng din cauza lui.
- Nu am să te las... Zâmbește ușor pentru a mă încuraja.
Mă uit la ea apoi cobor privirea spre ziarul de pe masă, îmi trec prin minte toate șoaptele pe care mi le-a spus ... Cum a reușit să mă cucerească? Să mă facă să îi duc dorul, să îmi lipsească așa de mult... Cu cât mai mult mintea mea vrea să uite ultima săptămână, cu atât mai mult corpul meu tânjește după atingerile lui...îl doresc, deși acum știu că s-a jucat cu mine, am fost doar una în plus pe lista lui.

- Nu îți mai bate mintea cu el...încearcă să ieși puțin... Ști vorba aceea „cui pe cui se scoate"!

- Da...dar cum să fac asta? Ști ce greu mi-a fost să... să mă culc cu cineva, spun în timp ce mă aplec puțin peste masă pentru a spune în șoaptă, nu mă simt comod să discut pe această temă.

- Daaa! Răspunde clătinând din cap pentru a sublinia ideea ei. Și acum că ai reușit, chiar dacă a fost greu, și acum ești supărată...

- Supărată?! Nu o las să îți termine fraza... Ely, de cum a auzit că am fost violată a luat-o la fugă, m-a privit cu dispreț. Mă simt oricum, doar supărată nu! Sunt furioasă pe mine în special pentru că am crezut că este ceva special la el.

Prietena mea mă privește atent apoi văd cum își ridică privirea pentru a privi dincolo de mine, în spatele meu, nu îmi dau seama ce îi atrage atenția, așa că întorc capul pentru a găsi răspunsul. Un răspuns de care aș prefera să mă lipsesc..

-Ava ... se apropie de mine și se apleacă pentru a mă săruta pe obraz.

Mă retrag imediat și îl privesc confuză...„Ce l-a apucat?" Dacă înainte puteam să tolerez atingerile lui, chiar să dorm împreună cu el acum simpla atingere a buzelor sale îmi întoarce stomacul pe dos. Nu mă așteptam să îl văd aici, și nu am de gând să stau și să îi suport prezența.

- Ely... Se înclină și o salută cu o mișcare a capului. Ce mai faci? Se întoarce spre mine și stă drept în fața mea. Pot să mă așez? Întreabă făcând semn spre scaunul liber de lângă mine.

- Poți, spun ironic, noi tocmai plecam. Mă ridic repede și îi fac semn prietenei mele să mă urmeze.

Când vede că nu am de gând să stau și să îl ascult se ridică și mă prinde de cot pentru a mă opri. Gestul său mă înfurie, îmi smucesc mâna din strâmtoarea lui și mă întorc pentru a-l privi în ochi.

- Nu am ce să vorbesc cu tine... Îi spun scurt simțind cum încep să mă roșesc de furie. Chiar nu înțeleg ce ai avea să îmi spui.

- Te rog...Știu că am greșit. Îmi pare rău.

Își așează stângaci cravata care spre surprinderea mea este total nepotrivită. Îl privesc și nu îmi dau seama de ce am crezut că o să pot să am o relație normală cu el într-o bună zi, caut cu privirea ceva...ceva care să mă atragă la el...dar nu găsesc absolut nimic. Fața îi este palidă, expresia ștearsă...absolut nimic.

SEDUCȚIE   I (FINALIZAT)Donde viven las historias. Descúbrelo ahora