Oglinda ar putea arăta reflexia unei femei puternice, o femeie de succes, asta vede orice persoană mă privește... dar nu și eu...Nu sunt așa...Nu sunt puternică, trăiesc permanent în trecut, nu mă pot bucura de prezent, în nici un caz nu pot visa la...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Categoric este mașina lui, nu i-am reținut numărul , dar nu cunosc pe nimeni cu o mașină identică. BMW-ul parchează pe bordura din fața mea, urcând mult te trotuarul destinat pietonilor. Mă uit în jur, nu văd nici o mașină de poliție, sigur ar fi primit o amendă grozavă. Îmi îndrept spatele și îmi întorc privirea de la mașină. Nu mă interesează deloc să aflu ce dorește , prefer să îl ignor, pornesc agale pe lângă blocurile care se pierd printre nori. Magazinele sunt închise la această oră, aleg să nu îmi întorc privirea. Aud când coboară din mașină, trântește cu putere portiera de la mașină, îi aud pașii apropiindu-se de mine.Îmi mușc buza, gândul că vine spre mine mă înfioară, nu vreau să ajung iar incapabilă de a-mi controla corpul. O mână fermă îmi cuprinde cotul mâinii drepte și mă oprește din drum. Este în spatele meu, nu spune nimic, dar îi aud respirația accelerată.
- De ce nu te-ai oprit? Mă întreabă cu vocea lui gravă, serioasă și extrem de sexi. Respirația caldă întâlnește pielea sensibilă a gâtului meu, provocând un fior pe șira spinării.
- De ce aș face-o?
- Nu poți merge pe jos acasă. Afirmă frecându-și nasul în părul meu..
- De ce să nu pot?
- Azi ești plină de întrebări? Face un pas și se pune în fața mea, lumina becurilor care sunt amplasate pe marginea străzii îi întunecă trăsăturile, pare mult mai misterios, mai puternic decât mi-l amintesc.
- De ce crezi asta? Îl întreb intenționat.
- Nu încerca să faci pe deșteapta cu mine.
Ridic puțin bărbia, nu am de ce să îl ascult, deși mor de dorință de al simții din nou, nu vreau să cedez.
- Vreau să te duc eu acasă.
- Nu mă interesează ce vrei tu. Eu nu vreau să am nici o legătură cu tine.
- Prea târziu, practic sunt șeful tău.
Este nervos, și privește întruna în spate, poate îi este frică să nu i se fure mașina... mă prinde de încheietura mâinii și mă trage după el. Îmi trag mâna și îl privesc furioasă în ochi. În seara asta toată lumea pare a crede că trebuie să îmi dea ordine ...
- Nu vreau să vin cu tine, după cum mi-ai spus, ești șeful meu, iar una dintre regulile Agenției este că interzice relațiile dintre angajați.
- Eu nu sunt angajat. Haide Ava nu fi copil... Își duce mâna la frunte, apoi și-o trece prin părul des, aranjat neglijent peste cap. Ai băut, și umbli singură pe stradă, lasă-mă să te duc acasă.
Caut cu privirea un taxi, nu văd niciunul, îl privesc din nou, are maxilarul încleștat, iar palmele îi sunt strânse în pumni. Cedez și mă apropi de el.
- Vreau să mă duci acasă, atât.
- Îți repet, nu am de gând să fac nimic din ceea ce nu vrei tu. Răspunsul lui vine sec ca o promisiune, nu va face nimic din ceea ce nu vreau.
