Chapter 2

2.4K 185 1
                                    

Şi pentru asta ai nevoie de un desfrânat,de un sălbatic,de un ticălos.
-Da,am nevoie? Un miros îmbătător condimentat şi masculin o învălui.
-Numai un desfrânat,un sălbatic,un ticălos şi...ce altceva ai zis că sunt?
-O bestie.O bestie cu ochi cenuşii hipnotici.
-A,da.Bestie.Numai un asemenea om ar putea accepta să sfideze fără scrupule societatea şi să şi-o ia ca amantă pe nepoata unui duce.Vraja ciudată ce o cuprinsese dispăru.
-Ca amantă?
-Bineînţeles.Presupun că acesta este scopul întâlnirii noastre.Doreşti să te oferi drept amanta mea.
-Doresc? întrebă ea prudentă.
-Trebuie să recunosc,cu toate că vine oarecum ca o surpriză,această soluţie privind viitorul dumitale mi se pare perfect raţională.În fond,nu poţi continua tot aşa,sezon după sezon.Trent ridică din umeri.Şi sunt atât de puţine opţiuni la îndemână pentru o femeie necăsătorită...Cer iertare,independentă.Nici un om
sănătos la cap nu te-ar vedea ca guvernantă.Şi,pe lângă asta...
Se opri,ca şi când vorbele nu-şi mai aveau rostul.Primul ei impuls fu să-i tragă o palmă,să-i şteargă zâmbetul îngâmfat de pe faţă.Nici un bărbat nu mai îndrăznise să-i spună aşa ceva.Chiar dacă se aflase uneori pe marginea prăpastiei către un scandal,Pandora nu depăşise niciodată limitele comportamentului respectabil.
-Amanta dumitale...Pandora îşi retrase mâna încet şi deliberat şi făcu câţiva paşi de-a lungul încăperii,afişând o mină gânditoare,ca şi când lua serios în calcul cuvintele lui.Se opri în faţa şemineului şi se uită la portretul ce atârna deasupra: o pictură cât se poate de adecvată,a unui strămoş la fel de adecvat,poziţionată perfect într-o cameră pe deplin adecvată.Nimic nu era nelalocul lui acolo,nimic nu era surprinzător.Salonul marii case Rockingham era sobru şi lipsit de imaginaţie ca orice altceva în lumea înaltei societăţi londoneze,cel puţin în acea lume ce le era deschisă tinerelor de familie bună.Perfect,şi adecvat,şi plictisitor.
-Şi,mai precis,cam ce ar presupune asta,domnul meu?
Îi aruncă o privire peste umăr.Zâmbetul lui impertinent pălise doar un pic.
Pandora îşi înăbuşi un zâmbet triumfător.Era aşa cum bănuise:se amuzase pe seama ei.Pentru el era un joc menit să afle cât de departe ar fi putut merge Drăcoaica din Grosvenor Square.Pandorei nu-i plăcea nimic mai mult decât să fie părtaşă la un joc bun.
-Ei,detaliile,desigur,vor trebui stabilite.Era o oarecare ezitare în vocea lui? Un om cu reputaţia lui era obişnuit să aibă de-a face cu femeile de lume.Actriţe,sau demimondene,sau văduve care începeau în sfârşit să guste libertatea îmbătătoare în lipsa soţilor lor.Ultimul lucru la care el s-ar fi aşteptat era ca o fată dintr-un
neam nobil să ia în consideraţie propunerea lui scandaloasă.
-O mulţime de detalii,bănuiesc.Pandora se întoarse spre el,încercând să ţină în
frâu semnele de victorie ce i s-ar fi putut citi pe faţă.Trent o studie prudent un moment,apoi zâmbetul îi reveni pe buze,ca şi când ar fi înţeles că şi ea juca un joc.
-O mulţime,într-adevăr.O lumină răutăcioasă îi strălucea în ochi.Poate ar trebui să le discutăm?
-Poate.Dar acesta nu este locul potrivit pentru o asemenea discuţie.Nu e încă miezul nopţii.Mai e o oră-nu,două.Ne vedem în două ore.În parc.Lângă poarta Grosvenor.Contele se încruntă; zâmbetul îi dispăruse.
-Draga mea domnişoară Effington,îndrăznesc să spun că ideea unei asemenea întâlniri...
-Ai perfectă dreptate,domnul meu.Chiar şi la ora asta,parcul nu este cel mai potrivit loc de întâlnire.Se gândi un moment.
-Ştiu.În spatele capelei Grosvenor,lângă cimitir.Acolo nu ne va deranja nimeni.
-Scuză-mă,dar nu planificam să vizitez un cimitir într-o noapte neagră ca moartea,înainte ca acest lucru să fie inevitabil,zise el cu o mutră acră.
-Doreşti,poate,să nu mai continuăm discuţia?
-Nicidecum.O expresie gânditoare i se întipări pentru o clipă pe chip.Păşi spre uşă,o deschise şi se înclină spre Pandora,în două ore,atunci.
Ea încuviinţă din cap şi ieşi din cameră.Un chicotit înăbuşit se auzi în urma ei.Pasul îi şovăi.Doamne,ce făcuse? Niciodată până atunci nu acceptase să se întâlnească cu un bărbat,orice bărbat,cu atât mai puţin cu un străin,singură,într-un loc pustiu,în miezul nopţii.Ce-o fi fost în capul ei? De fapt,fusese ceva în capul ei? Nu asta îi fusese intenţia când îl căutase să îi propună o conversaţie privată.Bestia pur şi simplu o luase prin surprindere.Era mult mai interesant şi mai deştept decât crezuse.Şi tâmpenia aia cum că ea dorea să devină amanta lui...Şi totuşi,probabil că de data asta ea mersese prea departe.
Icni încet.Natura ei impulsivă şi desconsiderarea nechibzuită a consecinţelor propriilor acţiuni o puseseră într-o situaţie plină de pericole necunoscute.Dar oare pericolul nu mergea mână în mână cu aventura? Iar ea tânjea dupa aventură,indiferent dacă rezultatul era bun sau rău.
Pandora se strecură în sala de bal,sperând să nu i se fi simţit absenţa.Cât de ciudat şi de nedrept era ca tinerii bărbaţi necăsătoriţi să fie liberi să se comporte
exact cum doreau,pe când femeile,în aceleaşi circumstanţe,erau constrânse de tot felul de reguli ridicole!
Întâlnirea ei cu Trent putea fi considerată destul de nechibzuită.Absentă,Pandora
acceptă un dans cu un domn vag familiar şi îi permise să o conducă spre ring.
Pandora avea regula ei care cerea ca ea să ignore,pe cât posibil,regulile
celorlalţi,dar să evite,în acelaşi timp,scandalul şi cenzura care i-ar fi făcut viaţa aproape de nesuportat.Era un drum dificil pe care puteai merge cu aceeaşi uşurinţă cu care un buştean plutea pe un râu învolburat un drum care te punea la încercare.Astfel,viaţa ei era departe de a fi plicticoasă.
Trent intră şi el în sala de bal,se uită la ea şi ridică paharul,închinându-1 spre ea,într-un salut uşor batjocoritor.Imediat,vârtejul dansului i-l scoase din raza vizuală,spre uşurarea ei.Îi aruncă partenerului ei de dans cele mai seducătoare priviri şi se jură că avea să-şi îndrepte toată atenţia spre el-indiferent cine o fi fost şi departe de Trent.O privire uimită o recompensă.Ceva plăcut.Măgulitor.Şi
deloc interesant.Oftă.Prezenţa contelui era la fel de palpabilă de parcă ar fi dansat între ei.Se hotărî.Nu avea să-i permită lui Trent să se considere victorios în urma întâlnirii lor.În nici un caz.Avea să meargă la întâlnire,dar nu nepregătită.Iar faptul că urma să fie singură la capelă cu Trent nu era cu mult mai periculos decât era posibilitatea de a fi descoperiţi.Dacă s-ar întâmpla aşa ceva,cu siguranţă simţul onoarei i-ar dicta să-i salveze ei onoarea şi să-i ceară mâna.Era o cursă pe care ar fi preferat să o evite.
Când se va căsători,dacă se va căsători,o va face din dragoste,aşa cum o făcuse şi mama ei şi cum nu o făcuseră cele mai multe dintre prietenele sale.Nu se mulţumea cu mai puţin.Cât despre Trent şi micul lui joc,avea să fie amuzant,cel puţin pe moment.Râse uşor,iar partenerul ei se uită la ea cu o expresie mulţumită.Adevăratul motiv pentru care ea intrase în legătură cu contele în seara aceasta nu avea nimic de-a face cu dorinţa ei de a-i deveni amantă sau soţie.Cum ar fi putut,când nici măcar o singură dată în cele şapte sezoane el nu o invitase la dans? Recunoştea că o afectase de-a lungul anilor gândul că singurul lord eligibil omisese să-i arunce măcar o privire.Nu că i-ar fi păsat.De-abia îl băgase şi ea în seamă.Cu toate astea,el avea dreptate într-o privinţă: ea îşi dorise să îi vorbească în legătură cu o problemă de suflet.Dar nu despre sufletul ei.Zâmbi când îşi imagină surprinderea de pe faţa lui Trent.Partenerul ei îi răspunse la zâmbet,cu ochii luminaţi de speranţă.Pandora nu îi dădu atenţie.
Contele de Trent,Maximillian Wells,putea foarte bine să fi fost un sălbatic,şi un ticălos,şi un desfrânat,ca să nu mai pomenească despre faptul că era o bestie,dar nu-şi măsurase niciodată puterile cu ale Drăcoaicei din Grosvenor Square,Bietulde el,probabil n-avea idee ce-l aştepta.Jocul începuse.

Poruncile IubiriiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum