Poruncile Iubirii

Chapter 42

-Anul viitor? întrebă Pandora şi ridică din sprânceană.Georgina o ignoră.
-Putem să ne plimbam puţin cu voi?
-Bineînţeles,spuse Max galant.
-E o zi atât de frumoasă şi îmi place atât de mult să mă plimb pe malul lacului.
Păcat că...Ducesa făcu un semn spre apă.Păcat că păsările acestea strică
priveliştea.
-Cine strică priveliştea? întrebă Pandora şi se încruntă.
-Gâştele,evident,răspunse ducesa.
-Sunt foare multe anul acesta.Pandora nu observase exact cât de multe.
Acopereau lacul pe alocuri,şi gâgâitul lor era un zgomot permanent pe fundal.
Dar fusese mult prea preocupată de altele ca să dea atenţie la aşa ceva.
Georgina îşi încrucişa braţele la piept.
-Cineva ar trebui să facă numaidecât ceva cu gâştele astea.Ducesa aprobă.
-Sperie caii şi terorizează câinii.Pandora privi spre caii care fuseseră folosiţi la vânătoare şi văzu că păşteau liniştiţi.
-Caii nu mi se par deosebit de enervaţi de ele.Şi nu văd nici un câine prin preajmă.
-Cu toate astea,sunt un pericol.
-Da,un pericol,aprobă Georgina şi încuviinţă energic din cap.Păi,sunt la fel ca păsările sim...,sif...
-Stimfalide,o ajută ducesa.
-Stimfalide? Pandora izbucni în râs.Apoi înţelese brusc.Ah,nu prea cred...
-Stimfalide.Exact asta sunt.Georgina făcu o pauză pentru efect.Şi cineva ar trebui să se ocupe de ele.
-Cineva ar trebui,într-adevăr,întări ducesa şi se uită ţintă la Max.Nu sunteţi de acord?
-Eu nu sunt de acord,răspunse Pandora acră.
-Eu sunt,spuse Max,înţelegând aluzia,şi zâmbi.Aveţi vreo idee cum s-ar putea rezolva problema păsărilor?
Mătuşile se uitară neajutorate una la alta.Ducesa ridică din umeri.
-Probabil dacă cineva le ia la fugă...
-Dacă cineva fuge după ele dând din braţe şi strigând,adăugă Georgina.
-Asta nu-i o metodă să...,începu Pandora.
-Oare ar fi de-ajuns dacă cineva ar face asta de pe mal,întrebă Max gânditor,sau ar trebui să intre în lac?
-De pe mal,spuse Georgina.
-Da,de pe mal,întări ducesa.
-O,dar dacă acestea sunt cu adevărat păsările stimfalide...,începu Pandora,
enervată,însă înţelese că orice protest din partea ei era inutil.Dar dacă el avea să câştige un punct prin metodele alea ridicole,atunci avea să-1 facă să muncească pentru punctul ăla.Cred că ar fi pur şi simplu imposibil să le alunge cineva fără să se ude.
-Foarte bine,spuse Max,privind-o amuzat.Bestia.Îşi scoase haina şi vru să i-o dea Pandorei,dar se răzgândi.Lady William? Georgina luă haina.
-Cu plăcere.Pandora îşi încrucişa braţele şi aşteptă.Max se aplecă să-i şoptească la ureche:
-Cred că acesta va fi cel de-al optulea punct.
-Dacă nu te îneci,comentă ea printre dinţi.
-E,într-adevăr,o posibilitate,recunoscu el şi oftă dramatic.
-Ha! pufni Pandora.Nu e un lac adânc.Ar trebui să stai în cap ca să te îneci.
-Nu vrei să-mi urezi succes înainte de a porni la bătălie împotriva păsărilor stimfalide?
-Sunt gâşte,spuse ea şi sâsâi ca ele.Şi le doresc lor succes.El îşi duse mâinile la cap,cu un gest exagerat.
-Gâştele pot fi foarte dificile.
-Atunci aveţi multe în comun.
-Dacă nu mă reîntorc,spuse el în timp ce îi luă mâna şi i-o duse la buze,mă voi gândi mereu la chipul tău.Îţi voi auzi vocea în ceruri,dar şi îngerii vor păli în comparaţie cu tine.Iar numele tău va fi ultimul cuvânt pe buzele mele...
-Încetează!Îşi smulse mâna şi se strădui să nu râdă.Al naibii om.Cum de-o făcea să râdă când era atât de enervată de el?! Dacă soarta avea s-o pedepsească să fie soţia lui,cel puţin urma să ducă o viaţă amuzantă.El zâmbi,apoi se întoarse spre mătuşile ei şi făcu o plecăciune exagerată.
-Doamnelor...Ele îşi înclinară capul cu un gest regal,ca şi când s-ar fi dus la
bătălie cu un zmeu ce scotea flăcări pe nas,nu cu nişte biete gâşte,dar făceau şi ele eforturi să nu izbucnească în râs.Max înainta pe cărare până ajunse într-un loc unde erau multe gâşte,şi pe mal,şi în apă.Se întoarse şi îi aruncă un zâmbet Pandorei,apoi îşi îndreptă umerii,ridică braţele şi începu să fugă spre gâşte,zbierând cuvinte neinteligibile.Începu să dea din braţe şi să fugă în zigzag.
Câteva gâşte se speriară şi îşi luară zborul.Restul se uitau mirate le el.Intră în apă,strigând şi dând din mâini,de parcă s-ar fi pregătit să-şi ia el zborul.
-Poate că ele cred că e doar o gâscă foarte mare şi fără pene,murmură Georgina.
-Arată ca un nebun,comentă Pandora cu dispreţ.
-Da? întrebă ducesa gânditoare.Eu aş zice că arată ca un om îndrăgostit.
-N-aş crede,replică Pandora.Este un om hotărât să câştige.Iubirea n-are nimic de-a face cu asta.Ducesa îi aruncă o privire amuzată.
-Nu e mare diferenţă între faptele unui nebun şi cele ale unui îndrăgostit.
Max era în lac până la şolduri şi bătea apa,cu înverşunare,în toate părţile,
continuând să ţipe cuvinte de neînţeles.În câteva minute,cele mai multe gâşte îşi luară zborul,râzând probabil în sinea lor de fiinţa aceea ciudată care le invadase teritoriul.Oamenii se adunaseră pe mal să privească spectacolul,amuzându-se cu
toţii.Max se întoarse în direcţia doamnelor,făcu un gest întrebător cu braţele deschise şi strigă:
-Ei,ce părere aveţi? Ducesa aplaudă,iar Georgina îi urmă exemplul,şi în curând
toată lumea aplauda,în afară de Pandora.Max făcu o plecăciune,ca la teatru.
-Gâştele vor veni înapoi,probabil imediat ce pleacă el,spuse Pandora,
-Din câte am înţeles eu,nu era nevoie decât să le alunge,replică ducesa voioasă.
Nu cred că există undeva vreo condiţie cum că ar trebui să le ţină departe.
Există? Pandora negă.
-Nu,nu există,admise Pandora resemnată.
-Foarte bine atunci.Ducesa îi făcu semn Georginei,şi se îndreptară împreună spre locul unde oamenii începuseră deja să-l felicite pe Max,râzând.
-Îmi place de el,spuse Georgina,iar vocea i se pierdea cu fiecare pas.Mă întreb dacă şi ei îi place...Pandora nu fu în stare să răspundă.Sigur că îi plăcea de el.Şi chiar mai mult de-atât.Întrebarea era dacă şi el simţea mai mult de-atât.
-Chiar ud,e foarte atrăgător,se auzi o voce în spatele ei.Pandora se întoarse.
-Gillian!O îmbrăţişa pe verişoara ei favorită.Când ai venit?
-Ieri-noapte,târziu.Am fost la vânătoare de dimineaţă.Dar nu mă mir că nu m-ai observat,spuse ea şi zâmbi făcând semn înspre Max.Pandora îi urmări privirea.
-Eram ocupată.
-Aşa am auzit şi eu.Lady Gillian era fiica ducelui şi cu cinci ani mai în vârstă decât Pandora.O frumuseţe englezească clasică,cu păr auriu şi ochi albaştri,Gillian,care era văduvă,era bine cunoscută la Londra ca gazdă a întrunirilor de intelectuali,politicieni ,artişti şi scriitori.
-Bănuiesc că ai auzit...
-Scumpa mea verişoara,toată Londra ştie de înţelegerea ta cu Trent.Este pe buzele tuturor.Presupun că s-au umplut cărţile de pariuri de la Whites şi din alte părţi,cu mize puse pe amândoi.
-Ca să nu mai pomenin despre pariurile din familia mea.Şi aproape toţi banii sunt pe Max.
-Max? Gillian ridică din sprânceană.
-Aşa îl cheamă.Pandora păru jenată,cum cereau bunele maniere,că folosise numele lui în mod prea familiar.
-Da,aşa îl cheamă.Gillian se întoarse să-l privească pe Max,care încă mai
accepta felicitări de la un grup de binevoitori.Şi cum progresează?
-Tocmai a câştigat al optulea punct.
-Aşa,şi câte mai sunt? Numai patru?
Pandora încuviinţă.Bârfele londoneze deformau adesea realitatea,dar de data asta păreau impresionant de precise.
-Îl iubeşti?
Dădu să-i răspundă,dar simţi că nu putea rosti cuvintele nici măcar faţă de Gillian.Gillian ar înţelege-o.Şi ea se căsătorise din dragoste.Totuşi...Ridică din umeri.
-Nu-i aşa că e un sentiment complet neplăcut? Gillian râse.
-Devine mai plăcut cu timpul.Făcu o pauză.Şi contele?
Cineva îi dăduse lui Max un pahar cu vin,şi avea o pătură în jurul umerilor.
Pandora îl privi un moment,şi aceeaşi dorinţă acum familiară i se împrăştie în tot trupul.
-Aş vrea să ştiu.
-Nu crezi că ăsta e un indiciu? Omul tocmai s-a dat în spectacol,un spectacol public ridicol,deşi,trebuie să admitem,foarte distractiv.Pentru tine.
-E foarte competitiv.Vrea să câştige.
-Te vrea pe tine.
-Ştiu asta,spuse ea scurt.Nu ştiu însă de ce.Sunt numai o răsplată pentru victoria lui? Sau ţine la mine cu adevărat?
-De ce nu-l întrebi? replică Gillian cu detaşare,de parcă i-ar fi sugerat să-1
întrebe ce tip de nod preferă la cravată.
-Am încercat.
-Ai încercat?
-Păi,nu l-am întrebat niciodată direct: „Mă iubeşti?” ...Dar i-am dat mai multe ocazii să îmi spună ce simte,ce sentimente are faţă de mine,oricare ar fi ele.
-Pandora,spuse Gillian pe un ton înţelept,bărbaţii sunt fiinţe de-a dreptul încântătoare,câteodată sunt chiar inteligenţi şi foarte competenţi la alegerea unui cal bun sau a unui Brandy,dar,când e vorba despre iubire,nu ştiu nici ei ce e în sufletul lor.Puse o mână pe braţul Pandorei.Întreabă-1! îţi va da un răspuns onest,şi onestitatea între un bărbat şi o femeie este la fel de importantă ca
încrederea.Ca iubirea.
-Nu pot.Pandora clătină din cap cu stăruinţă.